Treceți la conținutul principal

Fiecare face ce... vrea...si poate...

Nu ma pot obisnui cu gandul ca indiferent de cat de bine si cu cata daruire fac un lucru mereu va fi un stupid in spatele meu sa fie mai bun, pentru ca are cunostinte...sau 'se descurca' intr-un fel sau altul... Am incercat , recunosc, de cateva ori sa devin pupincurista incat sa imi fie bine , dar decat sa las dare de prostie dupa mine si sa ma cred gauritor de macaroana patrata, prefer sa fiu considerata proasta de cei ce au limba moale pentru gaura fundului de pe scaunune directoriale... Sunt constienta de faptul ca ma straduiesc poate degeaba sa termin facultatea de Jurnalism, si nu mi-e deloc usor sa astept ca ziua de azi sa treaca la fel de repede ca cea de ieri si sa astept vara, sa pot ajunge acasa unde macar pentru cateva momente nu conteaza ziua de maine, si da... stiu ca un cretin, sau pardon , o tampita, ca suntem preponderent fete , ce nu aparea pe la scoala si platea examene pentru ca nu platea chirie si avea cunostinte cu nume de familie renumite , va ajunge mai departe.. va fi reporter, prezentantor tv, crainic...sau cine stie ce...pentru ca asta e lumea noua... Asta e democratia nu? fiecare face ce vrea... Si jur ca mi-ar face placere sa ii strang de gat pe fiecare destept din asta cu mainile goale, sa ii testez inteligenta atunci cand incearca sa evadeze...Mi-e sila de toti care se cred atat de prieteni si au terminat scoli pe bani( nu e vorba de tine coropishnita ), mai ales de cei care nu recunosc acest lucru, si isi traiesc viata cu zambetul pe buze caci ei cred ca fara prezenta lor lumea n-ar mai fi la fel... Pamantul se invartea pe o alta axa inainte de nasterea lor... Dragile mele prietene, facultatea pe o diploma nu inseamna echivalent de inteligenta, faptul ca sti sa iti scrii numele si iti apare pe multe lucruri nu inseamna ca esti un model de urmat... pentru oameni cu coloana vertebrala e drept... dar aici ma insel nu-i asa? Ca lumea se umple de amfibieni... oasele le inlocuiesti cu silicon, botox, si figuri pe tocuri nu-i asa?...Sau poate doar culori , gen roz..mov...sau cine stie... si stiu sincer ca nu voi ajunge nici crainic...nici jurnalist...pentru ca buzele mele nu atrag cacatul din curul sefului si nici nu am bani cat sa-mi umfle buzunarele incat sa-mi platesc locul... dar sunt impacata cu mine... si chiar de-s in banat...care e pe deplin la fel de Romania, ca restul tarii...sunt eu cu buzele si limba intacta... Si poate voi lucra la o shaormerie in timp ce numele tau apare la stiri...probabil ca producator...dar sa fim sinceri...niciodata nu va insemna asta inteligenta...



Tu nu vei intelege ce vreau sa zic nu-i asa... Si te simti ofensat...sau ofensata...in cazul in care nu ai ceva ce iti atarna... defapt lasi in urma ta dare descrise mai sus...dar nu asta conteaza....

In fine.. pentru cei ca fac totul sa merite...si simt greutatea obtinerii unui lucru fara a simti pe cerul gurii gustul cacatului... tot respect... Cati dintre voi cei respectati...nu va simtiti straini in patria mama?...

Comentarii

  1. mdaaa din pacate ca si la noi,exista oameni ce cred in bani,nu in cunosinte,IQ,D-zeu sau alte chestii importante,doar in bani,in mama si tata,sau in bosorogul de 80 ani ce-o s-o bage pe "Barbie"la tv,pt c rozu da bine in cadru:d,ai mare dreptate,in ceea ce priveste persoana lor,dar merita sa termini,in fine daca nu reusesti in Romania,vino la noi,pun pariu ca jurnalistele noastre o sa clacheze:D,da o sa reusesti la tine in tara,pentru ca esti buna,pentru ca scii cu suflet,nu pt bani si renume.Succes si take care:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...