Treceți la conținutul principal

no matter

Alcoolul din aerul lui mi-a dat la un moment dat curajul sa spun ce nu spusesem vreodata in intunericul gardului de beton... A fost insa prea neinsemnat totul si a ales altceva. Nu am talent la scris acum, nici nu vreau sa am sau sa mai ofer vreunui om din trecutul meu impresia ca imi mai pasa de ceva. Voi lasa impresia de om stabil, de neinduplecat si fara sentimente. Oricum mi-au adus numai necazuri de fiecare data. Am avut slabiciuni, iar una de azi s-a incheiat. Nu voi mai spune ce simt si nu voi mai demonstra nimic. Pentru ca nimic nu conteaza atunci cand timpul e pierdut. Iar ceea ce simt eu va ramane doar pentru mine, fara regrete, fara durere si amagiri idioate... Bye...

Comentarii

  1. Si ziceai ca nu ai talent la scris!

    RăspundețiȘtergere
  2. ti-ai restaurat blogu :x:x:x :x:x bravooooooooo !

    RăspundețiȘtergere
  3. heyy..ma bucur enorm ca ti-ai restabilit blogul...mi-ai lipsit...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Blogu up ..but no new storry?? Ceva nou nimic?

    RăspundețiȘtergere
  5. :D Otilia..tu ai fost unul din motivele restabilirii blogului.. nu stiu daca voi mai scrie postari, dar pana acum va ramane totul, pentru ca asta am fost ,asta e ceea ce am gandit la moemntul respectiv. Deci cine ma accepta cum sunt ramane,..cine nu pleaca:D

    RăspundețiȘtergere
  6. ce imi vine sa te bat jolanda :P ...nu trebuie sa lasi nici un motiv (indiferent de cat de apasator e asupra ta) sa-ti scrise placerile vietii. Daca tie iti place sa scrii, pai scrie...nu lasa pe nimeni sa te doboare cu comportamentul sau cu vorbele lui...arata-i ca esti puternica...IGNORA orice si fa-ti cursul vietii asa cum ti-l doresti.
    Daca mai inchizi vreodata blog-ul, pe cuvant ca vin de la Bucuresti la tine la Petrosani si, iti dau bataie :P:P:P

    RăspundețiȘtergere
  7. strice* (pt postul de mai sus) ...m-am grabit si am uitat sa ma mai corectez . scuze :*

    RăspundețiȘtergere
  8. Laurentiu , nu stiam ca esti atat de rau:P:)) Si trenul costa mult pana aici :))

    Sti ce urat e atunci cand nimeni nu te sustine si toti ai pretentii?

    RăspundețiȘtergere
  9. am cupoane de reducere la tren sa stii :))) ... o sa le folosesc daca ma provoci. te pupik si bafta la scris in continuare pe blog-ul asta :*

    RăspundețiȘtergere
  10. deci ne provocam unul pe altul acum huh?:)) Hai facem o intelegere, eu scriu cand simt pe blog, tu nu renunti...si ne intalnim odata la un suc si imi prezinti frumusetea Bucuresti-ului... si poate o aducem si pe Otilia...dar pe ea o transferam mai spre Transilvania:P daca nu te superi:)))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...