Treceți la conținutul principal

Timp

Nu stiu ce gen de om esti tu, insa la mine viata in general se rezuma la 'totul sau nimic'. Asadar nu stiu cum am ajuns la o cale de mijloc a momentului. M-am cam plictisit de Petrosani , unde candva ma simteam acasa. Dar de acolo din vest, nu stiu nimic de ce se intampla aici si nu ma dezamageste asadar nimic. Nu-mi pasa de alte parti, de alte orase, aici sunt oamenii alaturi de care am crescut,aici sunt cei ce ma pot face sa ma simt cel mai bine, sau ma pot dezamagi intr-o secunda, fara cale de intoarcere.

Din pacate , s-a cam ajuns la stadiul in care toti isi spun problemele, fiecare are ceva de zis, ceva de intrebat ,de propria sa persoana desigur, dar auzi din ce in ce mai rar fraza : 'tu esti bine?', 'tu ai patit ceva?'.



Stiu ca totul a cam trecut. Cam toata perioada in care unica mea grija era sa cobor din scara blocului si sa ma joc in nisipul din parcul de alaturi. Am mai facut asta, nu neg. Pe bulevardul orasului vestic. Era distractiv, dar nu mai era timpul potrivit. Nu imi pasa de cei ce se uita la mine, ma durea doar faptul ca mainile mele se jucau cu nisipul doar din amintire, si nu din placerea de a face cel mai mare castel sa demonstrez celorlalti ca am mai multa imaginatie.

Multi spun ca exista un timp pentru toate. Un timp cand unica grija e sa nu-ti julesti genunchii atunci cand iti dai jos rotile ajutatoare de la bicicleta, sau sa mai modifici cate o nota in carnet in timp ce fugi sa asculti pe la usa clasei tale care acum e plina de parinti, plin de emotii sa nu iti auzi numele de data aceasta.
Un timp cand te indragostesti de cineva doar pentru ca se uita frumos la tine si iti zambeste. Dar mai apoi, prin dezamagiri inveti ca nu e suficient. Asa ca va veni un timp cand vei da totul doar pentru ca pretinzi ca esti fericit cu persoana de langa tine. Vine apoi vremea cand constati ca te-ai inselat.Si E TIMPUL sa urasti,apoi sa fi dezamagit si sa iti revi in forta, pentru ca nu lasi ceva sa te doboare. E TIMPUL sa realizezi a nu esti fericit.Si nu mai nici indragostit. Treci peste dezamagiri sentimentale si ajungi sa stai cu cineva doar de dragul faptului ca te intelegi cu ea, nu neaparat sentimental , insa e TIMPUL sa iti faci o familie. Nu mai esti adolescent sa iti permiti sa te joci cu sentimentele altora. Apoi e timpul...sa daruiesti totul altcuiva. Unei parti din tine... Si unica ce o mai iubesti inocent. Pentru ca vremea inocentei a trecut... Din pacate inainte sa ai TIMP sa savurezi tot prezentul...

" Timpul este moneda vieţii tale. Este singura monedă pe care o ai şi numai tu poţi hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu cumva să-i laşi pe alţii s-o cheltuie pentru tine. "

Comentarii

  1. In care timp esti tu acum?

    RăspundețiȘtergere
  2. ea la ce etapa e? La ea e timpul sa piarda totul! :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Timpul....are mare valoare...si cred ca e cel mai necrutator lucru in toata lumea asta mare....

    RăspundețiȘtergere
  4. Mereu am stiut ca ai si tu o latura artistica a ta, dar nici pana acum nu mam decis daca e partea literara sau combiantia culorilor care iti ies atat de bine cateodata.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...