Treceți la conținutul principal

Negociere cu mine


Degetele ma dor ingrozitor, si nici rasuflare prea multa nu mai am pentru a uita totul si a lasa in urma. Trebuia sa impletesc in acelasi curs mintea-mi si sufletul. Se respingeau insa precum polii unor magneti incapatanati, si nu aveam timpul necesar sa ii tin legati unul de celalalt cu forta. Ma durea insa fiecare scursura auzita si ma zgaria pe piele lasandu-mi urme de imbatranire fiecare minut ce trecea zgomotos facandu-mi parca in ciuda stiind ca orice as face nu il pot opri, insa nu vreau nici sa il ajung din urma... Asa ca il las sa fuga de mine , sa se indeparteze si sa ma priveasca din partea opusa a drumului. Imi inchipiam cum e sa nu existe un Rai... Cat de usor ar fi. Totul ar avea un final, si nu as avea nici o teama pentru consecintele asupra unor fapte ce le savarseam. Stiu si stiam mereu ca orice decizie de-a mea imi va alimenta sufletul si imi va goli mintea sau invers. Ma doar pe mine insami fiecare decizie atunci cand stiu ca ea da unei persoane sperante iar alteia dezamagiri. Mi-e dor de zilele in care aveam oameni reali langa mine, demni si asprii cu mine atunci cand eram pe cale sa clachez. Acum, aproape toti ar sta si ar savura momentul declinului meu. Insa niciodata nu imi placea sa ofer satisfactie unor falsitati contemporante. Viata mea e doar proprietatea mea, si mi-o voi trai ca atare chiar si atunci cand va afecta persoane care nu ar avea vreun rost cu implicarea.

Imi place sa sper ca totul va fi bine in cele din urma, iar viata mea nu va avea regrete. La fel cum nici sentimentele mele nu vor mai fi tinta vopsita fosforescent pentru a putea fi atacata oricand. Pana la proba contrarie... Ascult doar asta:


"Need who?" Tu insati stii raspunsul, insa mereu vei crede ca e vorba despre altcineva...

Comentarii

  1. hmmmmmmmmmmmmmmmm.........

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu zic sa iti pese mai mult de maturizarea ta psihica, pentru ca... ghici ce? -esti cam "fetita"...si inca o chestie... o-r expirat demult ifosele de diva/vedeta subapreciata.
    In plus... nu stii intelesul cuvintelor grele pe care le folosesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Laur.. fiecare are cate o idee despre anumite lucruri. Si hai nu ne pripim, nu cred ca esti tu perfectiunea intruchipata. Cat despre intelesul cuvintelor pe care le folosesc, nu te ingrijora! Stiu limba romana mai bine si mai corect decat jumatate din romanii din tara asta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Laur,nu cred ca in postul respectiv a fost vorba de "ifosele de diva/vedeta subapreciata",printre altele,sustin ideea ca au expirat pitipoancele cu botic roz si aere de Mona Lisa contemporana..
    cit despre post,Jolly..atat de bine te inteleg..si daca e sa vb despre sentimente.. as copia postarea ta si as posta-o la mine,pt k intr-un fel si pe mine ma reprezinta,merci pt tot ce faci,un singur gind ca cineva,acolo te intelege si iti e alaturi ma face sa ma simt mai bine,hugs :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Hugs back Otilia :* sentimentul e reciproc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Voi intelegi termenul de maturizare? Stiti fazele prin care o persoana ajunge la maturizarea psihica? Macar intelegeti ce am vrut sa spun, sa stiu daca suntem pe aceeasi lungime de unda.
    Si nu vorbeam despre mine! esti libera sa ma judeci cat vrei, atat timp cat ai cu ce sa iti sustii ideea si nu ma bufneste rasul cand citesc.
    In plus jumatate din romani nu au bloguri... iar din ceea ce scrii pe blogul tau, transimiti un sentiment "de grando", care ar trebui sustinut de acuratetea cu care iti alegi figurile de stil ( in momentul de fata, figurile tale de stil arata doar ca vrei sa impresionezi!).

    RăspundețiȘtergere
  7. Laur, daca tu consideri asta esti liber sa crezi ce vrei.. Daca esti de acord, ne putem intalni la un suc si te vei convinge ca nu e totul atat de inutil si copilaresc la mine si am multe motive pentru care zic asta.

    RăspundețiȘtergere
  8. Laur, ia-ti frate o viata in cazul in care iti lipseste, nu ne plictisi cu ,,cunostiintele tale" nu suntem interesati.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...