Treceți la conținutul principal

Cum se schimba lumea

E vina mea ca traiesc intr-o lume de mascarici ciudati ce se plimba agale pe bulevard ? Ma simt un rebut dintr-o specie aparte atunci cand pe langa mine trece vreo domnisoara cu nasul pe sus si o geanta ce-i atarna sleios pe bratul ei atat de subtire incat te intrebi serios cat e cantitatea maxima pe care o poate contine geanta incat sa nu gasim parti din respectiva diva in urma ea, ca in povestile cu Hansel si Gretl.

Unii din prietenii mei fac parte mai nou din aceasta tendinta de a deveni extravagant intre ceilalti extravaganti... Ma intreb uneori cum mai e loc pentru atatea dive ce se nasc peste noapte si ofilesc in vreo doi ani la bratul unui zbarcit si cu un urlator ud pe care trebuie sa il schimbe in cateva minute daca nu vrea sa aibe nasul fin pe interior.

Aveam prieteni normali, nu va ganditi ca eram nebuna sa umblu cu genul asta de oameni, dar se pare ca timpul schimba totul... Hai sa gasim cateva exemple...

A fost odata ca niciodata o fetita uratica si palida la fata ,cu ochii mari , buze subtiri (pe care mai apoi a invatat sa le faca mai groase, tuguindu-le si semanand acum izbitor de tare cu un funduletz simpatic de vacuta holstein ), cu sange din neamul ce-l urasc dar nu o trada pielea, altfel imi feream buzunarele de fiecare data cand o salutam,ca mai mult de-atat nu ar fi fost niciodata. M-am imprietenit rapid, atunci cand mi-am dat seama ca imi sufoca aerul din banca clasei, si am ajuns pe la ea pe-acasa pentru ceva teme. Nu tineam minte numele strazii daca nu era un celebru roman , pe care il tot auzeam la muzica. Ne-am trait noi viata impreuna, nu asa cum va ganditi,desi stiu tot invelisul ei de piele , si au trecut ani. De la cafelele pe-afara pe canapele, din discutie in discutie, nu era de ajuns pentru ea faptul ca era o viitoare femeie, daca nu va fi o viitoare diva. Asadar, drumul pana la scoala era atat de kung incat doar masini negre puteau scurta din chin. Aveam amandoua burse , insa ce inseamna cateva milioane in ziua de azi. Orice venit in plus era bine venit, asa ca si-a gasit vocatia de intreprinzator si a continuat sa traiasca bine. Era frumoasa fata, subtire-n buze, ochii ei priveau prin tine si te pierdeai cand trecea pe langa tine cu fundul ei mare si bombat. Ce sa faci in Petrosani? Orasel mic, fara valoare, asadar a mea prietena draga a plecat la capitala. Motivul? Facultatea. Evident ca pe vremea cand eram prietene ne gandeam sa mergem impreuna si alte vise prostesti de fetite fara creier. A plecat acolo insa, pentru ca eu orice as face nici bani n-am atatia si nici atarnator in pantaloni care sa o gadile la buric atunci cand nu e in spatele altui buric suav. Oricum, e atat de indragostita fetita de un miraj incat ar fi in stare sa imi taie gatul si sa-l haleasca cu ketchup dulce, ca eu sunt mult prea iute pentru ea. O iertam insa pe dansa, pentru ca mintea omului e mult prea scurta pentru linia spre sudul tarii incat sa mai tina minte ca a trait in colonie , inainte sa paseasca idem ca o caprioara pe bulevardele de fite.

Am avut si alte specimene, o creata simpatica foc daca o privesti din fata ori din spate, caci din lateral vedeai trei sferturi de nas ascutit de care iti era teama si te fereai la un metru atunci cand treceai pe langa ea pe strada. Desigur, si ea este un fotomodel de-a lu' Marculescu. Piele creola, slabutica si foarte de treaba. Atat de mult de treaba ca a ajuns la ceaiurile de fiecare zi , pe care il poate linistit plasa pe burtica sub care bate o inimioara ce nu stie ce il va astepta din punct de vedere educational. Creata, alias "ghiozdanel" pentru cunoscatori, mi-a fost prietena si ea cativa ani, pana a crescut si ea si parul dintre picioare si a ajuns la liceul teoretic din orasul natal, unde a inceput cu critici extrem de tampite si acuzari cum ca eu nu ma voi ridica niciodata la nivelul ei de liceu uman pe cand al meu era doar un biet liceu cu profil real. M-a parasit de fiecare data pentru cate un baietel cu vreo patru sau cinci ani mai mic decat ea, de-abia acum am inteles ca pe atunci ii placeau prospaturile caci stia ce va urma la douazeci de ani in diferenta de varsta.

Lista poate continua desigur, cu inca multe exemple, dar altul demn de amintit este cea care adora marea. Una din cele mai bune prietene ale mele , alaturi de care mi-am trait copilaria , am invatat sa joc tenis , si badmington , sa gatesc atunci cand mor de foame si nu in ultimul rand sa urlu pe melodia "Wiseman". Mi-era draga, desi era cu vreo doi ani mai mica decat mine, iar pe vremea cand eu ieseam pe-afara cu cel care imi provoca fluturi in stomac, ea se gandea la lucruri copilaresti. Mi-a luat-o insa cu mult inainte , depasindu-ma pana si nu am reusit sa o intrec nici acum la a vedea ce inseamna sa traiesti, in secolul douazeci si unu. Acum ii place atat de mult marea,vama , berea si iubirea sub diferite forme incat doarme in cort pan' la ora trei si uita telefoanele -n cine stie ce masina , fiind desigur prea somnoroasa la patru dupamasa cat sa se deplaseze doua sute de metrii incat sa isi vada o veche prietena pe care nu a vazut-o de mai bine de doi ani. Eh, ce sa zic, lumea se schimba. Pricep.

Cred c-am nimerit eu prost, cautand mereu specimene care vor mereu mai multe lucruri cat sa se simta complete. Car + men , cata dreptate pentru cei care o cunosc. Si cata dreptate pentru tot daca stau sa ma gandesc. In afara de bani ce poti vrea mai mult decat masina si un barbat veritabil (p.s. baby, al tau! ). Bi Anca... mereu in cautare de o completare sentimentala, femeie ori barbat , nu conteaza , om sa fie... Iar SilvaAna? O bombonica de fata , cu parul ca padurea si mintea-n ses.

Cu regret pentru Ani, Sonia , Raluca , Alexandra si altele pe care nici macar nu mi el mai amintesc acum , dar nu vreau sa mai tin minte atatea detalii inutile si oameni falsi...
Am ajuns la o singura concluzie, prietenie intre femei nu va exista nicidoata, va fi ori invidie, ori falsitate. Mereu va astepta una din doua un moment potrivit pentru a arata ca e mai superioara decat cealalta. Si bineinteles, fara ofense, sa nu uitam ca nicidoata o femeie nu va fi intr-adevar femeie pana arata demn la 35 de ani,cu respect, si o inteligenta aparte, iar asa ceva, mai rar, caci la cate pitzipoance sunt in jurul nostru, inteligenta se scurge printre degete, cureaua de la geanta, si cade pe sosea , calcata in picioare de cauciucurile baietasilor de cartier , cu ochelari de soare la volan , si geamurile lasate jos pentru viitoare victima prostuta.

p.s.2. Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Comentarii

  1. Ce prietene ai mai avut si tu :)) si nu ca nu le'as sti pe toate :)))=))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...