Treceți la conținutul principal

O parte mai sensibila...

Inca o lectie invatata... Defapt inca un punct in plus la faptul ca oamenii nu sunt ceea ce par...

As vrea sa reusesc sa fac partile din mine una cu intregul... sa omor partea sensibila din mine... cea care da mereu sansa altor greseli si iarta oamenii la care tine... Da asta e inca o mare greseala.. Tine la oameni.. atunci cand nu mai mertita...cand nu mai sunt ceea ce erau... Cand nu mai e nici o sansa sa mai fie vreodata o cale in care sa fie totul bine... Iubesc partea din mine care trece pe langa problemele mele si ale lor fara regret... fara a se uita in urma... Rautatea din mine care se apara, jigneste in caz de nevoie si recurge la orice ar fi nevoie pentru a-si atinge scopurile...

Nu imi place deloc faptul ca pastrez totul in trecutul mintii mele... Si am atatea lucruri incat deja nici arhivate nu incap... Am dezamagit multi oameni, am ranit cativa...am distrus poate un numar mic dintre ei... Cu siguranta oamenii care tineau la mine vad in mine un inamic acum... As vrea sa am o zi, in care pot fi eu..si atat...fara repercursiuni... fara regrete...

Si cand spun ca regret anumite lucruri... ma refer la faptul ca m-am ridicat atunci de pe malul jiului...regret ca rozul nu a avut efect.... Ca am uitat ca augustul insemna si plecarea neamtului... Ca inca ma dor discutiile din parcul central...si faptul ca cei tari ca piatra veneau sa ma intrebe daca sunt bine si cel pentru care insemnam candva ceva nu... Mi-e dor de zilele dungate in alb si negru... ce acum sunt atat de gri.. Nu mi-e deloc indiferent ca nu voi ajunge sa-i vad genele lungi inainte de plecare... Mi-e greu sa stiu ca nu voi mai canta pe strazi ca nebuna... pentru ca versurile din cantec acum s-au capitalizat...

Asculta mai multe audio Muzica
As da aproape orice sa mai pot zambi la orele de religie cu atata copilarie in minte....sa trec podul peste jiu cu atata iubire in mine...sa stau in bratele sale pe scarile blocului meu sa aud 'va fi bine'... sa aud motorul masinii fara toba si sa imi vina sa il strang de gat putin cate putin...

Dar astea nu se vor mai intampla niciodata... indiferent cat de repede si cum ar ajunge viitorul in fata ochiilor mei... Am un drum vestic ce trebuie urmat indiferent de ce s-ar intampla... Asadar va trebui sa fiu o criminala a unei parti din mine... fara nici o sansa de a ramane in viata... fara nici un regret cauzat de absenta celei ce ma face mai umana decat ar fi fost necesar incat sa imi fie ... aproape bine...

Comentarii

  1. Nu stau lucrurile chiar asa. Stiu ca nu e atat de moarta partea sensibila din tine.Kiar daca ne mai ascundem noi cei care simteam ceva pentru tine inca mai conteaza cat de cat tot ceea ce faci dar nu in masura in care conta pentru ca sunt niste lucruri care neau ranit si am incercat sa te uitam...


    Ai grija de tine ca asta conteaza,sentimentele noastre pot pleca de tot sau se pot intoarce in cateva momente

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...