Nici nu stiu ce simt acum. In nici un caz indiferenta, dar nici sentimentul acela aparte ce te face sa traiesti in functie de bataia vantului ...si atingerea pielii care e atat de cunoscuta doar dupa atingere sau miros. Poate ca as fi schimbat multe in viata mea daca as fi putut avea magia de a da timpul inapoi, insa cu siguranta ar fi o greseala. As afecta persoanele la care tin, le-as modifica destinul, pentru ca indiferent de circumstante, eu si greselile mele le-am desenat un curs al vietii celor care mi-au fost dupa linia de nesinguranta a vietii mele. Am ranit , stiu! Si imi asum aceasta responsabilitate, dar cine nu raneste? Cine nu greseste? As putea insa sa ma multumesc cu faptul ca cei la care tin, sau tineam, chiar daca e impropriu spus la trecut, sunt bine. Si traiesc o viata la care nu i-as fi condus eu cu prezenta mea. Imi ajunge doar sa stiu ca cei pe care i-as tine mereu aproape de mine, ma urasc, caci ura se naste din iubire, din sentiment. Nu poti spune ca urasti o persoana daca nu ai iubit-o candva. Aia nu e ura... E un sentiment de repulsie fata de ceva anume ce se ascunde in interiorul tau, poate de la constientizarea unei subtile realitati prin care stii ca nu poti face acelasi lucru cu persoana care iti displace acum. Imi pare rau, pentru multe , pentru sentimentele care nu conteaza. Dar nu imi pare rau ca exist. Pentru ca indiferent ce va fi, viata mea va continua , cu sau fara...acel 'el' prezent in diminetiile in care deschid ochii plini de dureri si sperante!
Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
mdaa,citesc acum articolul tau si imi dau seama ca eu am scris cu 20 de min in urma o versiune personalizata:D numai ca e adresata unui prieten,si jur ca nu am citit inainte articolul tau,hmm si de ce nu ma mir?:d cum am mai spus semanam rau de tot,si imi place tare chestia ca ma regasesc,si sute de persoane se regasesc in ceea ce simti si scrii,si iti multumesc ca imi faci diminetile si serile mai bune,pentru ca esti sincera.
RăspundețiȘtergereTake care:*
"Nici nu stiu ce simt acum."
RăspundețiȘtergereDespre ce anume?
Multumesc Otilia. Si eu am patit asa cum articolele tale , ti-am povestit... MA bucur ca ma sustii si ca citesti ceea ce scriu eu.
RăspundețiȘtergereDelta, nu stiu ce simt in legatura cu sentimentele mele pentru anumiti oameni importanti din viata mea. Nu stiu ce sa fac...