iar luni...si lumina soarelui m-a trezit dupa o intreaga zi de ieri umblata fara rost prin oras...Mi-am amintit privirea necunoscutului din magazinul de ieri...felul in care ma privea...parca imi zicea sa stau...sa nu mai fac un pas...sa oprim timpul si sa il las sa ma cunoasca asa cum nimeni nu a facut-o pana acum... Dar m-a trezit la realitate sunetul urat al telefonului, e acelasi tanar de 24 de ani care crede ca viata se invarte in jurul lui doar pentru ca isi permite sa inchirieze o casa lasata mostenire dupa moartea persoanelor pe care oricum nu le aprecia...care mi-a adus numai pierderi, necazuri si cunostinte printre hotii de clasa mijlocie..care oricum nu reprezinta un pericol pentru societate pana nu depasesc suma furata de 500 de milioane...da..ai ghicit...Legea Romaniei...legea.201 mai precis...Permite-ti deci cetatene sa furi...insa fura moderat...ca e mai bine se pare,legea e de partea ta!...si telefonul iar suna...aceasi tip putin mai mare la varsta ca mine dar urat ca un bivol mutilat ce ma insulta...si-si permite sa vorbeasca cu mine de parca am crescut la aceeasi groapa de nisip...Si-mi vine sa ii frang gatul cu fiecare ocazie...sa-l vad chinuit...plangand...si implorand mila...si sa trec mai departe poate rupadu-i o mana cand calc peste el plecand spre usa ce da afara din casa asta a iadului...As fi plecat demult...dar inca nu e vreme de cort...si nici de vacanta...asadar...gandurile macabre mai pot astepta...ingropate-n mintea mea si sa sper eu si el ca nu vor izbugni niciodata...
Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
De unde atata ura pentru omul din text?
RăspundețiȘtergereEsti chiar atat de dependenta de el, material?Nu exista alta solutie de a pleca de langa el fara ca sa lasi in suflet sa mocneasca o ura care pana la urma s-ar putea sa te distruga?Trebuie sa gasesti solutii si alternative.Cortul nu e o solutie!Incearca sa gasesti altceva s-au intoarce-te in Petrosani cu catel ,purcel si studdii!E prea mare ura si asta te va macina si-ti v-a mutila sufletul si e pacat de cei 19 ani ai tai si o viata de acum inainte!Cauta solutii!
RăspundețiȘtergereimi place stilul tau,cred ca e un debut pentru o cariera stralucita,nu,nu-s noua "Baba Vanga" doar imi place cum scrii si ce scrii...
RăspundețiȘtergereP.S.ura pt omul din text...hmmm eu la fel ma simt in unele situatii:)
fairy tale... nu e vorba de dependenta materiala...nu am nici o legatura cu omul...doar ca e proprietarul casei unde stau in chirie....
RăspundețiȘtergere