Treceți la conținutul principal

De ce Divinitate?...


Se zicea candva ca e un timp potrivit pentru oricine…doar trebuie rabdare… dar cine a calculat asta? Daca eu in sine nu mai am timp sa las in urma?...Si azi inca e un timp pentru mine….restul nu mai conteaza?... Poate doar cei care inca imi mai simt lipsa…inca ma suna, si cei carora le mai pasa daca astazi adorm…si maine mai respir inca o cantitate remarcabil de mica de oxigen in comparatie cu dioxidul ce-l inhalez cu succes…Dar e o lume prea plina cu niste “ei” fara folos…iar cei care au facut ceva ce schimba multe ….azi nu mai sunt… Unul din telurile mele e sa ajung la tine divinitate…sa te-ntreb cu ce drept imi calculezi secundele de teama….fericire sau agonie… Sa aflu sistemul algoritmic al crearii unui om simplu…Sa invat cand trebuie creat un rege…si cat de suparat trebuie sa fi incat sa creezi un vagabond… Indiferent de alegerea facuta…azi un om inteligent a murit…din acelasi oras in care stau acum…extrem de cunoscut printre cei de aici… si oare cati oameni la fel de buni s-au dus…doar azi?...sa nu luam in calcul nici macar saptamani…ar fi prea multe intrebari fara raspuns…pentru ca Tu nu raspunzi niciodata … Si multi s-au dus…fara sa arate ce stiau sa faca…. Pentru ce?... Iti creezi acolo undeva un complot divinitate? Ne-am obisnuit cu asemanari dintre Tine si NASA…. Va tine-ti oamenii buni ingraditi…fara scapare…intrun loc stramt…oferindu-le paradisul…insa fara sa ascultati vreun raspund din partea lor…oare nu cumva ar prefera sa fie cersetori in libertate decat printi in regate inchise?... Si-ar fi bine sa nu uiti…ca cineva trebuia sa aleaga si daca Tu existi… daca Tu iei decizii… Ar trebui doar sa intelegi ce inseamna durerea si pierderea unui om care inseamna totul pentru tine…dar nu sti asta! Si stii de ce? Niciodata nu ai vrut sa vezi ce inseamna sa iubesti intens un cerc strans unit…ai preferat sa spui ca iubesti egal o-ntreaga mare comunitate… Si desi se zice ca esti atotstiutor… nu stii cum e sa traiesti doar printre unii…pentru ca esti ocupat cu toti… Insa doar pentru cateva secunde…stai doar cu cativa… pe rand… caci timp ai pe nesfarsite… iubeste-i cu toata puterea ta…si fi pregatit in orice moment sa le cedezi locul in cazul in care ramane doar o cale de a deschide si maine ochii… inchide ochii si intelege o clipa… si lasa-ma sa te acuz ca ma urasti in durerea din ziua cand ti i-am luat de langa tine fara rost… si simte golul sfasietor… caci el s-a dus…insa tu ramai sa duci totul mai departe…fara un sprijin… si totul …doar pentru egoismul meu….


Comentarii

  1. Am citit textul de cateva ori pana sa inteleg pe deplin intelesul acestuia. E foarte intens si observ ca ceva te-a pus pe ganduri, niciodata nu m-am gandit nici eu la o latura asemanatoare!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...