Treceți la conținutul principal

Gand spre acasa....


As vrea sa ma pot intoarce putin in timp...si sa revad niste lucruri despre viata mea de dinainte sa ma nasc..sa fi vazut cum ar fi fost influentata viata parintilor mei daca ar fi ramas la Viena...daca ar fi ramas in Budapesta...Si cred ca oriunde ar fi fost ei...si as fi fost si eu... ar fi fost la fel... stand ca acum in aceasi camera cu doua persoane din familie...si totusi nu conteaza pentru nici unul ca picioarele mi-s slabite...ca ma chinui sa vad normal...si sa nu ma fac una cu pamantul...nici idee nu are nimeni cat e de greu sa tii ochii deschisi in fiecare dimineata...sa zambesti fals doar ca lumea sa te iubeasca si azi...pentru ca poate adevarata ta persoana trista...deprimata...ar indeparta orice om intr-o rasa de cel putin 30 de metrii...si nu poti rani oameni ce-i iubesti...sau cel putin..nu voit...decat in cazuri extreme probabil...Si sincer...as vrea sa fiu in acelasi oras vechi...sarac asa cum spun multi... plin de mineri si momarlani...pentru ca aia e casa mea...acolo cunosc fiecare dala de beton...fiecare straduta ma duce putin mai departe de zgomot...si-acolo stiu unde sa gasesc mereu un om zambitor...un mascarici...sau un om care-si intinde mereu bratul sa ma cuprinda si sa-mi dea putere macar pentru maine...insa aici...e cu totul altfel...si nu vreau sa mai aud aceleasi fraze cum ca e mai bine... pentru ca viata mea v-a apartine mereu orasului sarac...si sunt mult mai bogata cu asta!...
Etichete:

Comentarii

  1. Anonim28 martie 2010 la 13:29

    Imi pare rau ca gandesti astfel.Trebuie sa lasi in urma tot ceea ce e negativ si sa iei partea buna a lucrurilor.Astazi lumea e intr-o goana nebuna dupa bani si nu mai vede nimic altceva.Mai sunt oameni care au alt sistem de valori.Trebuie numai sa-i gasesti si o sa vezi ca nu e totul cenusiu.Stiu ca ruperea de un anumit loc si de un anumit cerc de prieteni ,lasa in urma traume dar nu lasa stresul sa te "DOARA" cum a spus un contemporan .Te astept sa scrii si te asigur ca o sa fiu un cititor fidel.Pana atunci toate bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. J.D.28 martie 2010 la 15:29

    Ai dreptate in legatura cu multe lucruri...dar orice alt loc niciodata nu va insemna pentru mine mai mult decat ...Petrosani-ul...si va fi singurul loc pe care il voi denumi cu sinceritate "acasa" indiferent cat de sarac e orasul si cat de defavorizata zona...si astea tocmai pentru ca am stiut sa vad partea buna a locului respectiv...

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim31 martie 2010 la 02:19

    Sa stii ca cineva te asteapta acasa!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe