Treceți la conținutul principal

Un zgomot devenit mut!


Crescusem cu zgomote de neinteles candva pentru mine. Stii? Din cauta ta! Te simti singur, neinteles si judecat? Asta ai vrut sa obtii prin tot comportamentul tau, de-a lungul timpului cu victimizarea ta, cu distrugerea ta psihologica a celor care iti erau alaturi. Nu mai pot face nimic incat sa te ajut sa iti revi, pentru ca tu nu vrei asta. Adori sa urlii, iti place sa fi cel mai inteligent si in nici un caz nu accepti ca altcineva are dreptate in jurul tau. Te comporti haotic, nedemn de un intelectual, urlii fara sens si mormai ca un dement psihic atunci cand iti imiti in batjocura propriul parinte. Vorbesti singur si iti raspunzi macar tu insuti pentru ca nimeni nu mai are incredere in cuvintele tale oricat de bun ai fi pe diferite domenii.

Iti permiti sa ma corectezi pe mine atunci cand tu nu recunosti ca ai o problema? Cat de matur e asta ? Eu recunosc, am o problema cu mine insami, nu am incredere deloc in fortele mele proprii, iar indiferent ce as face bine in materie de arta ori talent nu e indeajuns incat sa simt ca multumesc pe cineva. Am de asemenea o problema cu increderea in oameni. Nu pot crede tot ce imi spun, ori sentimentele pe care mi le marturiseste cineva. Tu m-ai invatat asta. Tu n-ai avut un prieten in adevaratul sens al cuvantului cu care sa iti vorbesti problemele, sa ti le amani, ori sa ti le distrugi in timp. Ti-ai macinat sufletul si-apoi mintea, pe care ti-o inecai in etil. Cu ce sens? Ce ai obtinut din toate astea? Ai fi putut face mult mai multe in viata ta cu talentul tau, ai fi putut deveni un bun pictor, un fotograf veritabil sau un om respectat de cei din jurul tau cu un salariu cat sa nu te trezeasca la zori de ziua si sa fi nevoit sa iti misti corpul obosit de vreme asa cum fac cei care au jumatate din varsta ta.

Probabil te va infuria din nou ceea ce am scris, pentru ca stii ca e vorba de tine. Pentru ca stii ca am dreptate. Inainte sa te ridici brusc de pe scaun si sa urlii fara sens inca o data, schimba macar ceva, si intreba-te de ce e atat de vizil mugurul problemei tale in ochii altor persoane. Nu fi suparat si nu ameninta inainte sa te pui in locul celor care iti ascultau cu teama de-a lungul timpului discursul monoton si sperau sa adormi incat viata sa revina la normal pentru macar o ora. Imi asum riscul pentru comentariile tale viitoare, atunci cand instinctul tau de pseudo -s.p.p-ist va iti va inunda din nou mintea si-ti va curge prin vene iar dorinta de a stii totul. Acum stii... stiai si mai demult, acum ai confirmarea! Am o singura intrebare: Daca te-ai duce pana la oglinda din baie, te-ai privi singur , indelung... ai fi multumit de ceea ce vezi?
Injura-ma... nu mai conteaza!
Plangi... nu impresionezi (si asta tot datorita tie, pentru ca voiai sa fi super-erou)
Acuza-ma... inca o data.
Dispretuieste-ma...nu ar fi prima data!
Loveste-ma...daca asta e ceea ce stii cel mai bine...
Distruge-ma psihic...pentru ca nu ai ce sa mai distrugi.
Dar macar odata...o singura data, gandeste si fi OM!

Comentarii

  1. Am fost si la oglinda din baie,nu mai era nimeni .Doar eu, si parca, nici urmasi nu mai erau.Este oare o noua regula in a-i judaca pe cei din jur?Oare tu trebuie sa faci asta?Hotarasti cine-i bun ,cinei artist ori ,mai dubios ,,intelectual''Atentie./ nu tot timpul voi fi eu cel atacat ,/Tu crezi ca ai raspuns la toate?Modestia si socializarea cu lumea te mai poate scoate din aburii in care te-ai cufundat

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu vreau sa judec pe nimeni sau sa ma bag in probleme familiare , cearta asta am avut`o deja , atunci aveam dreptate in felul meu , aveati dreptate pe partea d-voastra.Mi-am deschis ochii , nu condamn dar ce a iesit din mana la 50+ si 21 e mare pacat sa se iroseasca , va acceptati soarta pe fundul paharelor..1 accept pe mess, atat va rog..

    RăspundețiȘtergere
  3. @ 50 plus - Cred ca nu eu avut o oarecare atractie fata de aburi, si dupa cum am mai spus si au observat si ceilalti, sunt asa pentru ca am ajuns sa fiu asa prin multe lucruri pe care nu are rost sa le insirui. Orice ar fi fost, nu era viata in adevaratul sens al cuvantului...

    @ K.S. - stii ce ziceam despre o anumita categorie de oameni? Mereu vor muri stupid, indiferent cat de buni au fost in viata, iar in rest, totul e irecuperabil. Ce accept?

    RăspundețiȘtergere
  4. Mda asha e , app ma lovit obsesia ta cu cablurile acuma , si mai e si 2 ..intelegi tu. Revenind la subiect , ai partea ta de vina , ai avut sute de ocazii sa mergi mai departe si ai ales sa ramai. Stii prea bine ce iasa daca continuii so :* si nb

    RăspundețiȘtergere
  5. da stiu... dar nu puteam lasa totul in urma si aici sti la ce ma refer... Lasa cablurile:))) ca le macini:))=))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...