Treceți la conținutul principal

Un plus pe o cruce

Fara vreun chef de viata ascult cum se scurge secunda
si nu alerg deloc sa o prind si sa o retin fara sens
Astept sa plece lumina, sa nu vad, sa nu mai simt nimic
dar clopotul bisericii imi forteaza urechea s-auda orice
si mai ales faptul ca nu sunt singurul om ce are nevoie de o viata
Sa nu uit nici faptul ca lumea-i o graba imensa pe care
n-o prinde din urma nici moartea
Se-nmulteste sporadic cu inca un fraier ce-alearga mai apoi pe drumuri
fara sens si se opreste-o fractiune de secunda la pomul laudat
citeste in graba inc-un necrolog si rade
De data aceasta nu e nimeni cunoscut, nu e nici el notat temporar

Langa el o femeie-n zdrente isi face la repezeala o cruce
rupand aerul intr-un mod plictisit si mecanic
Pentru ce toate astea? Pentru cine anume si-ar ridica oasele obosite-n neant
Ce nevoie are si tanarul rapper ce-si misca degetele din reflex peste frunte
si-apoi redevine infectul suflet uman
La ce ne trebuie inca un strop de falsitate-n pseudo-credinta de azi
cand oricum revenim la inumanitatea de maine?

Trec de zeci de ori fara sa schitez macar vreun gest
imi amintesc doar ca am vazut candva un om important acolo
si-un prieten ce-a murit fara ca acum cuiva sa ii mai pese
Ma-ntrebam daca ma recunoscuse pe-atunci si am aflat ca da
umplandu-mi raspunsul in fiecare razbunare ce-avea sa-mi alunge o parte de suflet
Nu am ce sa mai pierd acum, i-a totul cu tine si pleaca-n bulevard...
Fa-ti o cruce falsa si zambeste
Macar acum, invata sa fi uman , fi simbolul crucii rastignite-n victima suprema
Eu nu am de gand sa materializez un plus al unei imense minciuni sentimentale!

Comentarii

  1. Nu stiam ca inca mai scrii lucruri de genul acesta. Ar trebui sa te mai ocupi de partea asta de literatura .Ai asa un fel aparte de a contura niste idei cum trebuie sa le gandesti sa stii ce inseamna

    RăspundețiȘtergere
  2. Mereu ma intrebam ce e in mintea ta aia mereu pusa pe mistouri:))) uite ca acuma vad ca e ceva bun bun in spatele atacurilor tale la persoane:d desi, daca ma gandesc mai bine imediat ma ataci sau imi zici vreo cateva:D

    hai bravo, continua si multumesc ca ai avut curajul sa imi arati ca inca mai scrii

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari pentru tot ceea ce faci,tine-o tot asa! Sper sa mai apara postari de genul celei de mai sus:) ai grija de tine Jolly:)
    te iubesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Waaaa:X tre sa iti citesc blogul mai des

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...