Treceți la conținutul principal

Minoritar

A trecut ceva vreme de cand nu mai pot fi sentimentala...Mi se pare atat de uman, dureros si fara rost. Nimic nu ma mai bucura asa cum o facea fiecare maruntis. Am stat sa analizez ce m-a schimbat si nu am gasit raspunsuri concrete, insa am aflat calea ce m-a condus pana la granita fiintei umane.
Am tot incercat in intreaga mea viata sa studiez macar pentru mine insami putina psihologie. Voiam sa vad cat de usor poti manipula un om. Raspunsul deloc socant?... Un om cu un nivel mediu de inteligenta e extrem de usor de manipulat. Dar nici pentru restul populatiei care are un coeficient de inteligenta mai mare lucrurile nu stau bine. Toate astea se intampla simplu. Omul vrea sa auda ceea ce gandeste inainte sa isi deschida gura, iar daca ii analizezi miscariile involuntare si lucruri minore in detaliu, l-ai citit ca pe o carte deschisa. Am ajuns in situatia in care ma plictiseste controlul mental al oamenilor din jurul meu, si uneori am impresia ca sunt prea batrana pentru cei din jurul meu , ori ca sunt din alt tinut , un intrus in lumea lor perfecta. Ma plimbam azi lejer, asa ca intr-o prima zi mai calduroasa de primavara pe bulevard, si am constatat impreuna cu cel de langa mine ca din zece oameni 6 sunt aproape retarzi la comportament cel putin din care doi sigur analfabeti sau semianalfabeti, din cei patru care raman doi sau trei sunt oameni plini de ei si se comporta de parca o capsuna nu avea buline inainte ca ei sa se nasca si nici coada nu era pusa la cireasa, si mai ramane unul din cei zece , care e om cu un intelect mai mult decat media, dar care moare sarac si batjocorit de majoritatea din preajma sa. Si-atunci, in ce lume traiest? Decat sa fiu ca ei, prefer sa-mi cumpar insula mea de douazeci de metrii patrati, departe de bmw-uri, decapotabile , par blond si ruj roz, si impresii de macaronar. Imi cer scuze de la putinele exceptii din viata mea, dar sincer? Lume proasta, du-te dracului!

Comentarii

  1. mie chiar imi era tare dor de postarile tale,iar postul asta mi-a demonstrat inca odata ca ai simtul umorului :D stii ca lumea proasta in Moldova e un pleonasm,la noi asa fenomene vezi in fiecare zi :D
    hugs :*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...