Treceți la conținutul principal

Rezumat din trecut

Citisem ultima postare a Otiliei ( "Flori , sau cum sa iti pierzi o ora din viata cu un dobitoc") si printre randurile ei ma vedeam pe mine. ( Nu are rost sa spui ca ea simte ceea ce simt eu in sapte din zece cazuri). Cautam putina liniste dupa agitatia de azi, o metoda de calmare dupa incidentul de azi ce ar fi putut fi ultimul din viata mea, si cum mai mereu atunci cand vreau sa ma relaxez imi caut amintiri din trecut, ma decid sa imi gasesc niste poze din liceu, sa imi amintesc lucruri ce le-am uitat pana acum. Toata ideea de a reanaliza trecutul mi-a venit de la faptul ca un prieten mi-a spus ca prietena mea din liceu , Carmen Suciu , si colega mea de banca ani de zile, a venit in oras de cateva zile si azi chiar o vazuse. Curios este faptul ca de cand paseste 'pitziponceste' pe bulevardele capitalei, fatuca a uitat ca provine de pe George Enescu din colonia Petrosani-ului, asa ca nu si-a permis sa consume doua minute din pretioasele minute pe care le consuma cu 'iubi' cand nu e pana-n gat cu alte mirosuri specifice, si sa isi sune vechea prietena macar de sarbatori sa ii ureze asa un "Paste fericit", sa nu spun ca nici de revelion ori Craciun nu si-a miscat degetelele ei subtiri cat sa ma caute sa ma sune odata. O sunasem eu acum ceva vreme, apoi vorbisem pe facebook ,ca tot e asa in voga acum, si ideea era ca nu isi da seama de nimic, nu se simte vinovata si nu conteaza nimic din trecut pentru ea. Chiar daca trecutul insemna ca eu sa am probleme grave pentru ea. Oricum... impreuna cu postarea Otiliei si dezvaluirea printesei de azi, mi-am amintit cat de prefacuti sunt oamenii. Cat de naivi si lingusitori. Mi-am gasit cateva filmulete in care vorbeam in ultima zi de dinaintea plecarii in Franta a lui Sergiu, prima mea iubire. Am revazut durerea ce se citea in ochii mei atunci, m-am vazut copila, naiva si plina de lacrimi. Am gasit si pozele de la majoratul lui, acolo unde ma inselase cu o alta prietena de-a mea... Ramona Cucaila...in 17 august... inainte cu cateva ore sa plece in Franta si sa ma lase acasa in orice aveam sa simt. Ca tot vorbeam de prietene, Carmen, draguta mea diva de Bucuresti, i-a luat-o inaintea Ramonei, dar am iertat-o candva... Mare greseala... Dar omul din greseli invata nu-i asa?

Nu sunt un om rau, dar nu ma las calcata in picioare, si chiar daca acum divele cu celulita si buze precum desfundatorul de WC sunt la moda, va veni si vremea cand tocurile nu vor mai sustine greutatea ori picioarele nu vor putea pasi la fel de gratios pe bulevarde , iar cureaua va tine cu piosenie ramasitele de material de care a tras o viata intreaga 'bunicutul' porno. Tot respectul pentru el insa, ador la el inteligenta de a face slugi din proaste ce cred fiecare in parte ca sunt centrul universului lui.

Cat despre Sergiu, el e tot in Franta, iar relatia dintre noi doi e la fel de ciudata, de neinteles si greu de renuntat. Ma doare si acum ca a plecat, mi-au cazut si-acum lacrimi cand am revazut bucati din trecut, regret ca nu ne-am inteles ori ca nu ne-am cunoscut mai tarziu cand nu eram copii si vedeam altfel lucrurile. Ii doresc tot binele din lume, o viata fericita si asa cum i-am mai spus de fiecare data cand ne certam ( mult prea des in ultima vreme ) "sper sa iti gasesti o femeie pe care sa o iubesti si sa imi fie mie exact contrariul, fizic si comportamental".

Comentarii

  1. Jolly iti multumesc pentru apreciere...si sincer vorbind am inteles un lucru...ca odata ce eviti un individ pentru ca relativ esti mai slaba ca el...si el se poarta ca un dobitoc...peste ani relatia asta poate deveni doar o reminsescenta..si asta imi doream sa fie :)in cazul tau...nu ma exprim...desi sunt sigura ca el a insemnat mult pentru tine.. hugs :*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...