Treceți la conținutul principal

Necunoscuta

Atunci cand oamenii cred ca se iubesc pretind ca si-ar imparti viata cu cel de langa ei indiferent de viitor sau de greutatiile ce vor aparea de-a lungul timpului... Viseaza frumos o perioada cat de lunga posibil apoi se mint o viata intreaga prin faptul ca le este bine de teama de a nu lua totul de la inceput pentru ca si-au pierdut curajul si si-au umplu sufletul pana la refuz cu ignoranta , nepasare de sine, orgoliu si nu in ultimul rand frica de orice noutate pe care viata le-o poate oferi doar lor insisi. E frumoasa partea de viata atunci cand iubesti in realitate, cand iti dai orice rasuflare doar sa ajungi mai repede in bratele persoanei cu care speri sa te prinda batranetea , sa stati sa povestiti in patul vechi de cateva secole si sa va uitati dimineata in oglinda atunci cand astepti tu ca femeie inca o imbratisare, mai putin ferma , insa la fel de iubitoare ca in tinerete. Esti mandru in interiorul tau de suflet uman atunci cand iti vezi pozele cu nepotii , ori cu copii ce iti seamana atat de bine pe atunci pe cand si tu treceai prin etapa ce-a mai frumoasa...
Eu inca nu am ajuns decat la doua decenii de viata, dar am simtit zeci de clipe in care imi era bine, altele in care as fi renuntat la tot. Am trecut peste iubirea prosteasca si oarba si am vazut viata altfel. Am devenit fara sentimente si mai putin ingaduitoare cu rautatea din jurul meu. Nu imi pasa nici macar de lacrimi oricat de sincere ar fi, sunt slabiciuni ce imi arata ca pot sa atac mai mult sufletul frant al persoanei din fata mea. El m-a invatat sa fiu asa, sa ignor , sa ma impun si sa nu imi pese de nici o simtire. Ai trecut de duritate, si ai ajuns in treapta cand lumea nu mai e la picioarele tale , si nici universul nu se agata de miscarea de revolutie a ta,si ti-e teama nu-i asa? Lumea e altfe, gandirea e alta, si timpul trece. Asta nu ai invata tu in atatea decenii de viata. Iar cel mai important lucru e sa te faci placut, sa ramana in urma ta regrete nu ura... Exista comparatie intre Lady D, si Hitler? Sunt tot oameni nu? insa singura diferenta intre ei e starea involuntara pe care o simti imediat dupa auzirea celor doi defuncti. E enorma, si inconfundabila.
M-ai invatat o latura a vietii, eu voi fi banda celalalta a strazii pe care vrei sa mi-o construiesti. Multumesc de ajutor, ai asfaltat-o, eu mi-o marchez dupa sensul pe care vreau sa il parcurga. In atatia ani pe care ii am eu, am oameni putini , dar pentru care as face orice sa le fie bine, ii cunosc in detaliu si stiu dintr-o simpla privire starea lor de spirit. Tu insa , in atatia ani, nu ai fost in stare sa cunosti generalitatiile din personalitatea plantei ce a trait in pamantul in care ai sadit-o. Sa nu ai pretentia sa schimbi nimic. Tot ceea ce ai creat e rezultatul lacrimilor tale interne. Cat despre noi doi, fi tu Hitler... eu voi fi simplu... J.D...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...