Treceți la conținutul principal

Prietenie cu-n raton

O credeam mai feminina... Dar se pare ca era mai atletica decat in scoala generala si a fugit atat de repede incat a lasat in urma si inteligenta si sarmul in acelasi timp. Si alerga, repede, repede... incat nici macar frumusetetea nu avea sa o mai prinda vreodata din urma. Dar se lipeau de ea metale, si nu monezi...avea multe tevi de lustruit pana sa faca rost de-o chiftea si-o chifla. Dar era pe teritorul roman. Asta era de ne egalat. Nu vezi in fiecare zi provincia Caserta ori sa vorbezi dialectul napolitan. Ah nu.. nu wafele pe care le mancai de obicei in tara natala draga!

Si-asadar o rupse la fuga mica chestie cu crapatura si le agatase in ultimul moment de o bucata de tarm... Mai mai sa cada in Tireniana.Si cat s-ar mai fi spalat atunci...vai vai... Cata apa n-ar fi avut in toata Romania. Caci deh " Ne plangem de mila,uitam sa traim,visele ard ca paie uscate,uitam sa iubim,dar tu draga Romanie,ai distrus vieti si mii de sperante ca intr'o va fi mai bine alor tai copii.In loc sa oferi mai multa natura,tu o iei si pe cea care ne'a ramas,a ei frumusete era candva caci politicienii au furat si farfuria oamenilor de sub nas." Cu ghilimele de rigoare, sa nu cumva sa ne dea tanti in judecata. Cum farfuria de sub nas a fugit si ea... Hop a sarit si dansa peste granite. Nu mai e momarlanul de la munte acuma cu genunchii indoiti de truda si urcat la deal. Acum e evoluata...Caci ea "Knows English, Italien, Ungherese" deci nu doar limba aia nashpa de acasa. Ca sa nu mai vorbim de studii. Caci un biet liceu de langa cimitir nu avea cum sa ii infrupte intelectul hyper evoluat asa ca urmeaza cursurile la "faculty of Arts" domne' nu asa!

Deci in Occident tarana ah...pardon..tanara...(am gresit de la graba de tastare, imi cer scuze) a devenit femeie. Cu picioare groase sa se vada investitia si tate ce umplu sutienul mai celebru ca cel de la firma versace... Nu facem reclama acum. Caci fetita nu vrea sa se laude defapt cu faptul ca are bani de 'pirsuri' ori cateva beri. Ce e o femeie daca nu se-nfrupta din 5-6 sticle de bere plus votka la un chef si nu vede masa mai mare atunci cand danseaza si simte din plin mana celui ce-l iubeste.. Ah nu e acolo? Sunt altii...aha! Am priceput acum. Probabil nimeni nu mai iubeste ratonii in ziua de azi. Cata nesimtire! Si ele sunt fiinte oameni buni sa stiti! Iubiti ratoniiiiii!!!!

Asadar zilele treceau iar la balconul din Verona era jucarie de sentimente pe langa cel pe care ea statea zi de zi cu gandul departe la printul din poveste calare pe un Fiat 124 Spider, evident alb ca varul. Nu! Nu fi rau! Nu s-a speriat Fiatul cand a vazut-o pe ea. Baiatul s-a speriat si a fugit ca vantul chiar si fara masina. Ce mai conteaza o masina in minus. Alta masina iti iei, dar alta fiinta ce se trezeste langa tine dimineata in halul asta...cu siguranta nu.

Dar lumea e nedreapta si judeca defapt femeile ce sunt dementiale. Pline de feminatate de mai da si de afara la cata cantitate restransa se inghesuie in trupul ei de-a dreptul superb. Dar repet...si ratonii trebuie sa traiasca. Bine ca nu in Romania. Sunt destule gradini zoologice pline.


P.S. Acest text este un pamflet. Si trebuie tratat cu atare. Orice asemanare ale personajelor cu lumea reala este strict intamplatoare.

Comentarii

  1. Pur si simplu...nu esti normala:)))))

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Pamflet e tot ce scoti tu pe gura cand te enervezi dar tot se refera la cineva:)))=)))

    RăspundețiȘtergere
  3. haha,mi-a placut ft ft muuult,doaaamne...tu ai descris in detalii un personaj bine cunoscut mie :*
    si chiar daca e un pamflet si trebuie tratat ca atare eu il consider o descriere magnifica :*

    RăspundețiȘtergere
  4. :)) Otilia..si eu am avut un personaj din care sa ma inspir:))):*

    RăspundețiȘtergere
  5. mi-a placut faza cu pamfletul :))) te pup, succes in continuare :*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...