Treceți la conținutul principal

Te urasc!

Fiecare dintre noi ajunge la un moment cand priveste un copil cu drag , isi pune intrebari despre cum ar arata al lui si cat ar fi nivelul de inteligenta , si mai ales , cu cine seamana. Ai vrut si tu nu-i asa? Inchiriaza-ti , sau ti-l desenez eu , promit sa am rabdare si sa exprim fiecare detaliu , si pentru ca-mi esti si sot , ti-l creionez in marime naturala!
Ah...stai..ti-aud gandurile... il vrei in carne si oase? Cu cine ? Stii ca pentru asta mai trebuie sa transpiri putin printre cearceafuri macar , daca romantism si pasiune nu exista? Si nu doar odata...ca nu esti ca personaje imaginare din cartea cu coperta neagra unde toata lumea are copii de la primul contact fizic. Du-te! Pleaca oriunde vrei , sau tolezeaza-ma cateva momente-n plus , caci voi pleca eu cu cel mai mare drag! Iubesc un singur lucru in legatura cu tine! Ca niciodata nu s-a intamplat greseala de a ne amesteca adn-ul intr-unul singur.. ar fi fost prima mea crima!

Te urasc... si nu te intreba de ce.... ca iti voi spune o intreaga poveste pana-n rasarit si tot n-as ajunge la jumatatea realitatii...
Stii cand scriu asta? Cand stau infasurata intr-o plapuma galbena , incolacita pe un scaun , cu geamul deschis ,  in timp ce tu dormi linistit , sforaind ca un tractor muncit de pe vremea lui Ceausescu. Te urasc acum , cand nu ai fost acolo cand fobia mea imi provoca atacuri de panica si se transforma in paranoia. Unde ai fost in timp ce pentru prima data imi urmaream emisiunea anuala singura? Stii nu? Erai dincolo de usa , comentand pe site-uri de socializare in care iti raspundeau tarfele din trecut si prietenii care s-au p*sat pe tine in ultimul timp., si nu in ultimul rand  , te jucai iar de-a bogatul in magazine virtuale de masini cu motoare mari si tunate , ca pana la urma ce iti poate gadila mai bine orgoliul decat o tabla tremuranda la un semafor in timp ce lasi in urma ta stratul de cauciucuri...
Te urasc pentru ca ma faci sa ma simt neinsemnata in ochii tai , poti dormi linistit in timp ce eu nu eram acasa , nu ma cautai , nu-ti pasa ca patul e gol si eu plangeam pe strazi , sau dormeam in masina iarna. Si aici ...care-i diferenta dintre tine si cel care ma strangea de gat acum cativa ani?
Te urasc pentru momentele in care m-ai oprit de la plimbarile pe care le faceam , pentru ca m-ai facut sa devin asa , sa ma schimb si fizic , si sa ma urasc atunci cand ma vad in oglinda. Tu esti cauza principala a stresului meu care m-a inbolnavit si nici nu ti-ai dat silinta sa imi fi alaturi sa rezolv asta. Stii cum e sa traiesti in fiecare zi , dormind in pozitii dureroase , nestiind cat vei mai trai , sa-ti fie frica sa afli rezultatul de teama sa nu fie pozitiv , sa stii ca nu vei avea copii , ca nu ai parte de iubire , de sentimente , de sex.... Sa fi singura in fiecare zi , sa nu te inteleaga nici macar cel cu care iti imparti viata , sa plangi in urlete cand esti in singuratate si totusi sa vrei sa faci ceva bun ... toate astea in timp ce jumatatea ta se poarta normal , doarme adanc , si nu schimba nimic decat creste nivelul de orgoliu... Te urasc... pentru milioane de motive , si mi-e scarba de mine ca m-am lasat atinsa de tine...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...