Recunostinta!

S-au realizat cativa din cei alaturi de care am crescut. Unii s-au remarcat pe domenii pe care nu aveau inclinatie atunci cand erau copii, de altii insa nu am mai auzit nimic de ceva vreme. Putini dintre ei nici macar nu mai traiesc desi inca suntem prea tineri pentru moarte. Condoleante pentru ei , noroc pentru cei ce vor sa ajunga sus si multa putere de a rezista celor ce au facut ceva.

Cat despre mine?... Mari prostii am facut in copilarie, am crezut ca exista prietenie reala, am mintit pentru ea, am lovit si ranit pentru ea. Dar avea doar scopuri. Am facut rau oamenilor care nu aveau nici o vina doar pentru a multumi pe cineva. Si regret asta. Chiar daca nu schimba cu nimic situatia. As vrea sa dau timpul inapoi, sa refac greselile de atunci. Sa fiu egoista si sa tin cont doar de ce simt eu. Mi-e dor de perioadele in care ma strigau sa ies afara, desi nu stiam cat de fals e fiecare voce care ma striga. Am crezut ca mi-e prietena reala cea cu care imi pierdeam pentru prima data zilele jucandu-ne, apoi am crezut ca asa e destinul atunci cand pleaca si nu se mai intoarce vreodata. Am continuat sa sper ca e realitate atunci cand gasisem in cea din clasa vecina o prietena reala. PRima indragosteala de un baiat a aratat realitatea, iar acum trec pe langa casa ei, fara sa mai trec dincolo de gardul ei si sa ne povestim tot felul de lucruri. Ultima mare lovitura a fost recent. Credeam ca ne-am maturizat si exista totusi acum prietenie reala. Dar tot in perioada asta facusem cele mai mari greseli si toate pentru a acoperi urmele ei pentru prietenia ce o credeam fara cusur. Pacat insa ca materialismul si viata de capitala m-a lovit urat peste fata incat sa imi deschid ochii si sa realizez sper, in sfarsit, ca prietenia intre doua femei este ireala si imposibila. Mereu va exista invidie, rautate si concurenta. Si nimeni , nu merita sa-ti manjesti viitorul cu greseli pentru o falsa realitate.

P.S. Chiar daca nu are rost, pentru ca nu voi fi iertata niciodata pe deplin, imi cer sincer scuze pentru greselile mele prostesti celor pe care i-am ranit , insa nu m-au ignorat, ci mi-au deschis ochii incat sa realizez ca doar eu am fost cea care a gresit intr-un mod stupid pentru cineva ce nu merita.