Am incercat de multe ori sa ignor coincidente evidente ale vietii mele. Sa imi las lucrurile ce m-au definit in urma. Sa uit de aprilie, iulie ori octombrie... Mi-e dor sa fiu copil, sa trec pe langa blocurile arhicunoscute pe dinafara...si sa ajung in locul unde nu trebuia decat sa ma uit altfel incat sa insemne cate ceva. Mi-e dor sa merg cu fruntea sus pana la subsolul cladirii si sa fiu mandra de mine ca peretii contineau diferite lucruri ce-mi purtau semnatura ori talentul. Aveam candva talent. Si se pare ca l-am lasat pe caloriferul din coltul holului...
Sunt insa prea straina acum pentru acele locuri. Mi-e prea greu si sa pasesc in interiorul cladirii ce-mi sufoaca inca amintirile cele mai adanci.Nu ma mai cunoaste nimeni, nu ma mai vrea nimeni acolo. Sunt o necunoscuta printre cei care se cunosc atat de bine.
Imi amintesc si acum, felul in care stateam pe patura verde de langa brad si citeam mesaje citate, insa zambeam fara sa vreau. Si continuam sa stau privind in tavan, sperand s-aud sunetul unui nou zambet cat mai repede. S-au schimbat multe de-atunci. Am aflat intre timp 'cate fire de par are un om', au schimbat trotuarul, nici o masina nu mai umple spatiul de langa biserica mereu inchisa,am ratat prima ninsoare, si am fost singura in 17-le trecut. Nu e ceea ce-mi doresc. Dar trebuie sa infrunt. Sa inteleg ca nu mai e nimic asa cum era in copilaria mea. Nimeni nu ma mai vede adorabila, micuta si fragila. Si nu voi sta sa plang la geam numarand secundele din anul asta, la fel cum nu-mi va suna telefonul sa aud cele doua cuvinte in prima secunda a anului. Astept sa treaca totul, sa dispara anul ce a avut multe schimbari, mai mult urate decat frumoase pentru mine.
Sunt sute de lucruri ce nu le-am spus niciodata. Posibil doar pentru ca voiam sa par invincibila. Sa nu simt, sa nu las nici o parte ce poate fi ranita la vedere. Dar am facut-o. Undeva in copilaria mea cand m-am indragostit cum nu o voi mai face vreodata de un mic ciudat. Nu paream prea urata pentru el, nici prea rea, ci mai degraba adora partea mea demonica. Nu am spus niciodata ca ziua primului meu sarut a fost asa cum o visasem inca din copilarie, si nu am planificat nimic. Pana si ploaia a completat visele mele. Radeam de fiecare colt pierdut de urmariri, ori intalnirile la 7 dimineata. Nu mai e nici locul in care am primit primele mele flori de la un baiat. Tin minte doar culoarea, zambetul lui si ploaia... Nici zgarietura de pe mana stanga nu mai e, desi a rezistat mult prea mult pentru o simpla atingere a acelor de pin. Nici de tremuratul de iunie nu vreau sa-mi mai amintesc. Am fost copila, si am profitat de asta. Mi-am trait o amintire cu cineva ce era alterego-ul meu. Chiar daca nimeni nu intelegea de ce mi-am vandut sufletul inamicului. Dragostea e singurul razboi unde dormi in pat cu dusmanul. Si nu va mai fi niciodata la fel. E ultimul decembrie trait in felul acesta. E ultimul meu decembrie...ultimul vis... Ultima luna a unui an ce nu se va termina la fel!Dar toate astea, pentru ca stiu de ce te-am iubit asa de mult, mereu o Elyse va avea un Matt si invers!
Viitorul poate fi altfel, dar niciodata nu as schimba nimic din trecut! Nimic! ..'asta inseamna nu ca nu-mi aduc aminte, doar ca nu vreau'...
Sunt insa prea straina acum pentru acele locuri. Mi-e prea greu si sa pasesc in interiorul cladirii ce-mi sufoaca inca amintirile cele mai adanci.Nu ma mai cunoaste nimeni, nu ma mai vrea nimeni acolo. Sunt o necunoscuta printre cei care se cunosc atat de bine.
Imi amintesc si acum, felul in care stateam pe patura verde de langa brad si citeam mesaje citate, insa zambeam fara sa vreau. Si continuam sa stau privind in tavan, sperand s-aud sunetul unui nou zambet cat mai repede. S-au schimbat multe de-atunci. Am aflat intre timp 'cate fire de par are un om', au schimbat trotuarul, nici o masina nu mai umple spatiul de langa biserica mereu inchisa,am ratat prima ninsoare, si am fost singura in 17-le trecut. Nu e ceea ce-mi doresc. Dar trebuie sa infrunt. Sa inteleg ca nu mai e nimic asa cum era in copilaria mea. Nimeni nu ma mai vede adorabila, micuta si fragila. Si nu voi sta sa plang la geam numarand secundele din anul asta, la fel cum nu-mi va suna telefonul sa aud cele doua cuvinte in prima secunda a anului. Astept sa treaca totul, sa dispara anul ce a avut multe schimbari, mai mult urate decat frumoase pentru mine.
Sunt sute de lucruri ce nu le-am spus niciodata. Posibil doar pentru ca voiam sa par invincibila. Sa nu simt, sa nu las nici o parte ce poate fi ranita la vedere. Dar am facut-o. Undeva in copilaria mea cand m-am indragostit cum nu o voi mai face vreodata de un mic ciudat. Nu paream prea urata pentru el, nici prea rea, ci mai degraba adora partea mea demonica. Nu am spus niciodata ca ziua primului meu sarut a fost asa cum o visasem inca din copilarie, si nu am planificat nimic. Pana si ploaia a completat visele mele. Radeam de fiecare colt pierdut de urmariri, ori intalnirile la 7 dimineata. Nu mai e nici locul in care am primit primele mele flori de la un baiat. Tin minte doar culoarea, zambetul lui si ploaia... Nici zgarietura de pe mana stanga nu mai e, desi a rezistat mult prea mult pentru o simpla atingere a acelor de pin. Nici de tremuratul de iunie nu vreau sa-mi mai amintesc. Am fost copila, si am profitat de asta. Mi-am trait o amintire cu cineva ce era alterego-ul meu. Chiar daca nimeni nu intelegea de ce mi-am vandut sufletul inamicului. Dragostea e singurul razboi unde dormi in pat cu dusmanul. Si nu va mai fi niciodata la fel. E ultimul decembrie trait in felul acesta. E ultimul meu decembrie...ultimul vis... Ultima luna a unui an ce nu se va termina la fel!Dar toate astea, pentru ca stiu de ce te-am iubit asa de mult, mereu o Elyse va avea un Matt si invers!
Viitorul poate fi altfel, dar niciodata nu as schimba nimic din trecut! Nimic! ..'asta inseamna nu ca nu-mi aduc aminte, doar ca nu vreau'...
atat de frumos si cu atata suflet..superb..iar ultima fraza...axioma de fapt..viitorul poate fi altfel,bravo,puup
RăspundețiȘtergereFilmele sunt inspirate din viata reala dar viata nu o sa fie niciodata un film , Ei au stiut sa nu renunte alti au renuntat de mult , Aztec'i, tacurile sau 3'iari fac diferenta
RăspundețiȘtergereOricum redevi ce ai fost in leg cu textele GG
Au fost aztecuri pentru aceleasi lucruri care au ramas la fel... conteaza realitatea pana la urma?
RăspundețiȘtergereRealitatea se vede din gesturi si fapte, de la vorba la fapta e cale lunga pe care uni nu o strabat... Faptele graiesc adevaru nu vorbele zise aiurea..
RăspundețiȘtergereoricum n'am uitat
ce nu ai uitat? ai uitat doar tot ce a fost frumos si ai tinut minte tot ce a fost rau.. sincer sper sa fie viata ta asa cum vrei si sa fi fericit, dar sa nu ma uiti vreodata!
RăspundețiȘtergere