Treceți la conținutul principal

Fait mal!


C'est une journée étrange.Est un jour quand Je veux embrasse sa mémoire.C'est tout un autre monde que tu vois regarder. Mes yeux voient la vérité. Tu ne C 'est pas parfait. Non je ne suis pas la princesse en bleu de ton bois dormant, mais je suis toi femme.

Il faut que tu saches.J'ai compris tous les mots, j'ai bien compris, merci. Tu ne m'aimez pas. Que les choses ont chang?, que les fleurs ont fan?Que le temps d'avant, c'etait le temps d'avant.Que si tout zappe et lasse, les amours aussi passent. J'irai chercher ton ?me dans les froids dans les flammes .Je te jetterai des sorts pour que tu m'aimes encore.

Fallait pas commencer m'attirer me toucher, Tu me fait mal!
Fallait pas tant donner moi je sais pas jouer!

Vos jeux seront les notres!

Tu le vois je suis bien reelle et je veux de toi pour amant.

Comentarii

  1. ador franceza,si ce bine ca am invatat-o :D k altfel nu stiu daca mai intelegeam o boaba din ceea ce pretinde a fi "Limba lui Molière" in fine,e adresata cuiva,asa ca nu pot sa comentez textul in sine,dar sincera sunt surprinsa ca in Romania sa invata franceza,voi fiind mai modernizati,invatati engleza mai mult :) bravo :* pup

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Otilia.Nu se prea mai invata pe aici franceza, ai dreptate, dar am incercat sa tin minte de pe unde am avut ocazia sa invat.Cu siguranta sunt multe greseli si dezacorduri gramaticale dar incerc, si asta conteaza. Mai ramane de facut ceva... Tu Otilia,ma inveti rusa?:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu o sfatuiesc sa nu te invete :P ... scuze ca folosesc cuvantul asta, dar e "scarboasa limba" (dupa parerea mea).

    RăspundețiȘtergere
  4. apropo, sa atasezi si traducerea Jolanda :)))) ... glumeam . pupicei si spor la scris :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Te invat,desi cum s apus si Laurentiu..ee hai ca nu am voie sa zic ca e scirboasa,da nu e ca franceza asa romantica,si nici ca engleza,e chiar cioturoasa si eu as asocia-o cu limba limitatilor,sincer e atat de dura si rea la rpima auditie

    RăspundețiȘtergere
  6. hmmm.... oke...dar tot vreau sa stiu macar elementar putina rusa :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Franceza? De cand stii tu si franceza?:)))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Oamenii‑Anotimpuri

Există un tip de liniște care se așază peste orașe exact când semafoarele încep să clipească mai des ca niște metronome obosite: o liniște care nu are nevoie de noapte ca să se facă simțită. E liniștea care se insinuează între două notificări, între două „am înțeles” și un „revin eu”, între un salut și ușa care se închide. În această liniște se coace, fără spectacol, singurătatea modernă: nu a celui izolat, ci a celui care trăiește în apropierea tuturor și în atingerea nimănui. Ne trezim din ce în ce mai des cu un fel de oboseală lucidă: corpul își face datoria, mintea bifurcă liste, dar undeva, într-un loc greu de numit, ceva încetinește. Nu e o tristețe stridentă, ci o uzură fină. Nu ține de vârstă, deși îi împrumută limbajul. Așa apare îmbătrânirea înainte de vreme: nu în riduri, ci în rezoluții emoționale coborâte, în viteze de reîncălzire tot mai mici, în ezitarea de a spune „îmi pasă” fără plasă de siguranță. Mă gândesc lucid la aceste lucruri intre monitoare... Există un spațiu...