Treceți la conținutul principal

Rosu , feher , green !

Ma simteam ciudat. Un sentiment ce nu-l mai avusesem vreodata. Voiam sa simt sub talpa altfel de pamant...dar mi-era o teama enorma. Nu stiu de ce. Mai fusesem acolo. Stiam cum te privesc oamenii in uniformele pe care voiam sa le port si eu candva.Stiam ce ma asteapta. Dar... mereu exista un gol...ce va ramane. Si sunt tare curioasa ce-l va putea umple.
Amuzant? Nicidecum. Mai ieri stateam cu o bluzita subtire si cautam o umbra, azi incerc sa acaparez ultimul strop de caldura sa-mi incalzeasca pielea.

Nu lungesc prea mult postarea de azi... Abia vad fluturasii mici ce apar pe ecran la fiecare atingere a unei taste, insa noroc prin faptul ca imi cunosc laptopul si pot scrie aproximativ corect si daca ochii mei viseaza un vis deja la jumatatea lui.

Nu am mai vrut Romania! Si asta a fost singura motivatie, asa ca mi-am luat frumos cateva lucruri si am fugit spre vest. Nu foarte departe, ci la vecinii unguri... Vreau sa zic, nu departe ca teritoriu...ca-n rest...

Ce-i drept, cam nimic nu se compara cu privelistea racoroasa de pe malul Dunarii inainte sa se scurga tot rahatul Europei la noi in tara. Imi cer scuze pentru poze, nu sunt prea clare, pentru ca frigul de acolo se cam juca la degetele mele si nu puteam fixa aparatul.Dar intentia conteaza nu?...

Va atasez niste poze, sa va lamuresc putin de ce vorbesc asa. P.S. Nu jignesc Romania, doar arat diferenta intre o tara frumoasa - neingrijita si o tara saraca din punct de vedere peisagistic insa ingrijita. Care va castiga in fata ochiului european oare?Sa explic pe scurt. Stateam pe malul Ungariei...si priveam la slovac in bucatarie sa-i fur meseria :))Tot Slovacia , acolo in departare... Si pomii unguresti :)) , barca din Dunare insa... nu stiu cui apartine. :D

Am continuat drumul de la Esztergom spre concentratia cea mai mare de unguri pe metru patrat. Capitala! Cat de multi puteau sa fie? Printre fragmentele de somn lin, apucam sa fac vreo poza insa nu pot posta zeci.

Cum am sange de roman in mine, a trebuit neaparat sa vad si mall'ul. Asa ca am cautat unul ce merita vazut.
Si-a meritat. Insa de ce am fata asta? Pentru ca Nu mi-am permis alta de acolo, cursul valutar nu accepta leii pe care ii aveam la mine, erau prea fiorosi pentru unguri... Defapt... Cei ce ma cunosc...Stiu!

Am ajuns insa intr-un oras putin mai special pentru mine. Greu de pasit pe teritoriul lui... Debrecen. Era o senzatie extrem de necunoscuta. Nu teama, nici durere, nici macar surprindere sau multumire de sine. Ci pur si simplu ... o stare de nimic... Dar am privit, recunoscut, tinut in amintiri...Si am plecat. Nu foarte fericita ca las totul acolo din nou. Insa nu va ramane asa. Lucrurile se vor lamuri pana la urma si nu am de gand sa las Romania sa acapareze totul din mine.Am plecat fara sa regret o clipa faptul ca tricolorul ramane sters in urma mea. Eram prea fericita ca imi voi lasa pasii apasati pe teritoriul ce miroase doar a rosu, alb si verde ...

Ah' da... To be continued, evident! :D

Comentarii

  1. Doamne ce frumusete,pozele-s superbe,si stii ai dreptate,e altceva,cred ca ti-ai inkarcat bateriile pt ceva timp,nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. da:X E clar... E un sentiment aparte :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi dai si mie pozele ? Cum e sa fi acolo?:))

    RăspundețiȘtergere
  4. TERMINATI CU ASTEA DACA VRETI O CARIERA-IN ROMANIA EU VORBESC DIN EXPERIENTA AM 50+ ,DE ANI AM FOST ACOLO'N 86 SI ERA CU PUTIN MAI SLAB DECAT ACUM LA NOI Grija mare ./ conform ,,BALADEI MIORITA;;Aici si oaia pareste ,,bucalaia''Chiar poate face mult rau, Asa ,cu behaitul sau..

    RăspundețiȘtergere
  5. fiecare are dreptul la o opinie. Pe asta m-am bazat atunci cand am lasat blogul asta public si acceptare la comentarii fara verificari. Asa ca ar trebui ca fiecare sa isi impuna punctul de vedere fara contraziceri, nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt lucruri pe care nu ti le-am spus niciodata si se pare ca nu voi mai avea ocazia dar mi dor de tine!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ai plecat ma? Sau ce e cu pozele astea? Pe unde mai pasesti?

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa, sa nu raspunzi. Sa ma lasi aici sa vorbesc de unu singur si sa ghicesc unde esti si daca mai vi :)) Urat din partea ta figuranto!:))

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu pot sta toata ziua si sa raspund. Da am plecat. Pozele sunt facute pentru ca imi place sa fac fotografii si pentru ca sunt amintiri pana la urma. Alte intrebari capcana?

    RăspundețiȘtergere
  10. Fain peisaju. Unde esti acuma?Tot acolo?

    RăspundețiȘtergere
  11. wow,vin si eu cu tine data viitoare:D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...