Treceți la conținutul principal

Erai "totul"... Erai !

M-am uitat la ceas... 19:19 ... e a patra oara pe ziua de azi cand cifrele se comporta asa! O fi vreun semn? Te gandesti si tu la mine in vreunul din aceste momente? Te-ai mai gandit la mine de ceva vreme? Ma mai stii? Iti mai aduci aminte ca ne-am impartit ani din viata in care am invatat sa crestem impreuna?
Te caut...ciudat si cu sentimente de neinteles..de ce mi-ar mai pasa? Te-am gasit prin greselile tale, pentru ca eu am disparut din viata ta moderna cu un buton.. Ai sters totul! De ce?
In miljocul decembrielui de acum 4 ani , spuneai ca unicul lucru care-ti mai lipseste sunt eu... undeva pe-o plaja, langa ocean... Tara ce te-a desparit de noi e atat de aproape de ocean! Firar!
Tot in decembrie dar acum 10 ani , inca ai fotografia din camera mea! O mai stii? Ii mai stii detaliile?
Iti mai amintesti "Debussy- Clair de lune"? De cum radeai cand apasam impreuna clape aiurea, nearmonios?
Am gasit ceva ce nu stiam ca simteai...nu public... "o masa pentru o persoana, bautura pentru doi". De ce beai? Ce voiai sa uiti? Se pare ca pana la urma m-ai uitat, rece , crud si fara bautura. Bravo! Eu inca nu, si-ti mai dedic cateva ore pe an in care ma enervez ca nu-mi iesi din suflet.
"The only way to truely hurt a man is to take away everything that he valued and degrade it and remind him of it every day of his life. But by doing this , you also create a monster. And you will regret ever harming that man because he will be yout greatest horror..
Remember remeber the 5'th of november !" 

Erai obsedat de asta! Atat de obsedat incat totul a dus la ignoranta , razbunari si ura! Si nici macar n-a fost totul asa cum iti inchipuiai. Desi multe au fost razbunari,pentru lantul de pe pat ce nu era al meu , pentru felul in care incercai mereu sa ma inlocuiesti si nu ma simteam deloc a ta.. Nici nu voiai probabil..Dar a fost frumos. In multe zile a fost frumos! Trebuie sa iti aduci aminte de asta! Macar uneori. Cu siguranta nu vei mai putea trai asemenea sentimente oricat ai incerca. Nu pot crede ca ai uiat holurile largi ale scolii , nici geamurile negre din spatele carora ai plecat sa ma vezi pentru o clipa. Nici mesajele din noapte cand ele costau o avere... Cand veneai mai repede ca zapada sa-ti astupe urmele sa ma faci sa cred ca nu esti acolo. Si mainile mele reci pe obrazul tau! Mi le incalzeai , sau voiai doar sa te ating? De-ai stii de cate ori voiam sa te sarut! Si cine stia ca la primul nostru sarut am trecut pe langa locul unde va sta vesnic cel care la ore fixe venea sa ne supravegheze mai rau decat orice sistem de supraveghere. Ai mai intoarce timpul sa urli in fata magazinului non stop doar ca mi-ai atins buzele pret de o fractiune de secunda? Aia era fericire pura! Stii? Fara interes si fara sa vrei ceva in schimb...doar fericire. Cate clipe ca acelea ai mai trait dupa ce te-ai maturizat si ai invatat sa fi adultul invincibil? 
Spuneai intr-o zi lumii ca nu esti romantic..si ca trebuie sa fi al dracului de bun sa shimbi asta... 
Cata minciuna! Lumea stie de cate ori furai trandafirii vecinului tau? Sau cand cei din orasul vestic nu au mai avut nici una din cele 315 lalele in gradina , pentru ca toate erau in camera de unde am fugit fara haine? De cate ori te-ai enervat pentru ca una din sutele de lumanari pe care le aprindeai , se stingeau cand eu eram deja pe cararea pe care o vedeai de pe geam? De cate ori stie lumea ca te-ai trezit inaintea mea sa imi faci cartofii prajiti cu ouale ochiuri si pasta de branza pe care o mancam fara sa respir? Cat de mult te-ai straduit sa imi cauti si prajesti ciupercile desi tu nu le puteai suporta? De cate ori m-ai lasat sa adorm doar ca tu sa ma privesti cum dorm in siguranta in bratele tale.. 
Prea multe minute ti-am acordat azi... Ajunge pentru cineva care e fara sentimente! 
Pana data viitoare cand ma agat de trecut... 
Doar ca sa o rezum... Candva erai "tot"...Dar totul trece!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...