Treceți la conținutul principal

Cealalta femeie ...

într-o bună zi voi fi și eu doar o ivire pe o stradaVoi fi pentru tine cealaltă femeieși atunci sufletul meu va avea gust de prelins  vin albdemi-sec sau ginul placerii , îți spun cert, pentru că singură imi voi alege ce gust va avea abandonul in care te-mpingSi viitorul mi-l voi trăi sacadat

Cu  alte buzele pline cu sufletul gol dintr-un prim sărut până în așternutul unei nopți de viciiDesi cu greu voi suporta mirosul altei uitari de-o clipaDar voi avea gandul plin și sufletul de vinsau de lacrimi si nopti in chinsunt doar cuvinte cu care jonglăm atunci când uităm visele unei alte femeiuneia oarecare așa cum am fost și eu pe când îmi călcam poveștile, le apretam și așteptam cuminte un final fericit ce stiam vag ca e alt destinîntr-o bună zi voi deveni eu cealaltă femeie

mă vei iubi pentru că e simplu să iubești ce nu mai cunoștimă vei dori pentru că e simplu să dorești ce nu mai posezimă vei urî pentru că e simplu să urăști omul ce te doboară încetmilimetricSi-n sinea mea eu te voi iubi pentru că e simplu să continui să te iubesc.

atunci, voi trăi poate dintr-un salt într-altul, dintr-un bărbat în altulamanta orișicui, si sufletul nimănuio gură de apă sărată după luni întregi de sete istovitoareun sărut plin de scrum peste buzele fumătorului care nu mai crede în iubiremai mult decât în subiectul unui roman adolescentinsexul va deveni un viciu sănătos, prescris de toți oamenii care încă mai cred că fericirea se găsește de unul singur

Acum aproape că-mi vine să râd gandindu-mala imaginea ta purtând într-un suflet stins imaginea mea stiind ca m-ai avut m-ai ranit si tradat , m-ai schimbat pentru o oarecare , si totusi acum sunt eu femeia altcuiva iar tu-n brate cuprinzi , femeia ta... cu gandul spre vest , Amintiri in rest , si-ti pui un pahar de vin , si bei apa sarata stiind ca euSunt cealalta femeie...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...