Treceți la conținutul principal

Zi de pensie

Isi admira pielea. De o nuanta mai creola decat era acum cateva luni. Dovada ca a prins cateva din razele soarelui vestic pe malul Main-ului. S-a uitat minute-n sir ignorandu-ma total desi stateam langa el la cativa centimetrii cum obisnuiam de-atatea ori. Si totusi clipele in care ne zambeam dintre apa si spuma pareau atat de neadevarate in ochii care acum nici macar nu se mai intalnesc nici macar precum a oamenilor care alearga spre o viata mai buna pe strada , privindu-se cateva secunde in treacat , si-apoi devin la fel de straini ca inainte de aceste fragmente de secunda.

Imi spune ca eu sunt vinovata , pentru fiece lucru intamplat , in zilele in care vorbim mai mult decat doi oameni care s-au obisnuit in viata asta si sunt pedepsiti sa-si petreaca restul zilelor in adanca nemultumire de milioane de lucruri care nu coincid cu asteptarile unuia dintre noi.
Stiu ca drumurile noastre se vor desparti atat de tragic intr-o zi incat nu va ramane nici un marcaj asupra faptului ca noi am existat vreodata. Asa sunt eu. Renunt si ma injosesc de zeci de ori, chiar si-atunci cand nu am nici o vina. insa in momentul in care totul pare sa mearga spre bine si totul e atat de furmos incat pare sa fie ireal...ce crezi? Chiar e ireal. Intreaba-mi trecutul! Va fi o zi in care voi pleca fara sa ma uit in urma! Fara sa imi pese ca las in urma ani , riduri , lacrimi ori zambete.
Si ziua aia ticaie mai mult decat crezi. Incet incet imi demonstrez mie insami ca iubirea noastra nu are continuitate. Nu poti iubi singur si nici sa iubesti atat de diferit.

Stiu ca ma iubesti.. Stiu ca ti-ai da fiecare zi din viata ta pentru mine , dar astea-s vise. Cand esti pus in fata faptului implinit instinctul de supravietuire omoara orice farama de iubire. Asadar sper sa n-am nevoie vreodata de vreo zi din viata cuiva!Pentru ca voi muri in chinuri , cu fiecare picatura de viata scungandu-mi-se din corp in asteptarea salvarii din partea celor care s-au laudat de zeci de ori ca ma vor salva. Nimeni nu salveaza pe nimeni! Oricat de crunta-i realitatea.

Am sa te iubesc pana la sfarsitul vietii mele indiferent de viitor. Fiecare parte a vietii mele e parte din mine. Si crede-ma ca nu am uitat nici o clipa petrecuta, precum nu voi uita niciodata mirosul tau , mirosul lui ,sau a trenurilor ciudate avute in viata care au venit si au plecat lasand urme care mi-au furat de fiecare data parti din mine si mi-au ucis vise si zambete.

Te voi iubi pana la sfarsitul zilei...te iubesc si azi , si maine...dar intr-un fel aparte si din ce in ce mai ciudat. Probabil doar pentru ca dorul va fi mai puternic decat ignoranta pe care o vad in ochii tai...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...