Treceți la conținutul principal

Raspunsuri din vale!

Lumea se schimba..sti? Atat de mult ca nu mai recunosc nici persoanele cu care-mi imparteam viata de cativa ani. Cei cu care am crescut au devenit mai lasi decat ultima spita de comportament uman.
Stau uneori si imi amintesc cum imi lasam zilele de liceu , in care fugeam pe deal citind o carte in fan. Asteptand cartofii prajiti care-i adoram. Si mirosul lui...hmmm... Ceva ce as recunoaste dintr-un miliard de mirosuri.. Candva era asa frumos...acum acest simt ma face sa fug mancand pamantul , sa nu-l mai vad vreodata. Stii de ce? Pentru ca nu e ceea ce pare , si asta pot spune eu mai mult decat oricine. Alaturi de mine a crescut , s-a maturizat sau si-a schimbat infatisarea. Am auzit ca te intreseaza trecutul lui si implicit partea in care si-a impartit-o cu mine... Hai sa ti-l povestesc in mare... a fost una dintre cele mai frumoase perioade din copilaria mea , si cea mai groaznica perioada din maturitatea mea. De ce? Simplu...si de necrezut :) Era ceva ce adoram cand eram copil , dar atat de multe semnale de alarma aveam pe zi ce trece incat a trebuit sa renunt daca ma respectam pe mine insami ca femeie (da! femeie , nu fata abia legala) . Pentru ca nu mai acceptam sa fiu rezerva unui om care nu-mi vede adevarata valoare si care nu ma pretuieste impartind timpul in care nu eram cu el cu orice ramasita de femeie. Stai linistita , am fost mai proasta ca tine , am plans , am ras , mi-am dorit sfarsitul si toate de dragul unui om care credea ca voi fi acolo mereu. Nu te impacienta. Nu ar fi existat nici vestul si nici capitala in viata lui , pe langa multe alte orase de-a lungul timpului daca eu aveam taria sa stau langa monstrul pe care l-am invatat sa fie asa. Uraste trandafirii rosii , sau adora muzica de pian , alaturi de o ciocolata calda la un semineu iarna , sau un leagan pe terasa in care sa imbatraneasca urmarindu-si nepotii , sa nu uitam de vreo milka neaparat cu capsuni , intr-o camera plina de lumarari sau flori , urmand un masaj cu ulei de levantica .si multe altele.. Ti se pare ceva cunoscut? Stai linistita. A impartit astea cu mine in trecut. Si nu-ti pune prietenele sa se intereseze de mine , vorbeste-mi direct. Numarul meu e aceasi pe care ma suna el de-acum 12 ani...de pe primul lui numar de telefon. Da! exact. atunci ne-a inceput idila , dar a fost mai greu sa ma obtina decat la tine. Ani de zile ma conducea acasa fara macar sa-l pup pe-obraz , in timp ce tu-ti imparteai corpul cu cineva cunoscut prin intermediul tehnlogiei. Tu esti o ea , in timp ce eu am fost prima. Prima la care s-a bucurat doar ca-i atingeam fata cu mainile reci , sau a urlat in centrul orasului pentru o simpla atingere de buze. Sti cat de mult ne potriveam? Era ingerul meu cu suflet demonic. Fiecare cuvant de-al nostru se contopea intr-o fraza care ne ranea pe amandoi dar adoram durerea. Eu l-am invatat ce-nseamna personalitatea unui om si el e cel care mi-a arat ca nu merita sa ma injosesc pentru oricine.
Oricat te-ai minti , nu te va opri de-atatea ori cum a facut-o atunci cand vei pleca. Nu va varsa lacrimi si nici nu va avea tente de suicid . Toate astea pentru ca eu l-am trantit in iad atunci cand am plecat fara sa ma intorc , si a invatat ca dupa ce te-ai ridicat si ti-ai scuturat hainele , drumul spre viata nu e atat de greu. Ce crezi revolutionar-o? Il poti face sa uite de trecut? Bafta! Pacat ca stai in orasul in care eu cu el am plecat impreuna spre un vis comun , de pe linia patru!

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Cu siguranta am uitat multe . Unele bune ,altele rele si unele extreme , insa asta deja n-are nici o importanta. Omul traieste clipe de neuitat la momentul potrivit , restul e necesitate!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...