M-apuc sa scriu iar haotic fraze pe o hartie mototolita la fel ca cele cateva aruncate pe covor din cauze inexplicabile. E enervant ca nu imi gasesc cuvintele.
"As fi vrut sa iti spun tot ceea ce simt...Dar stiu ca nu ar mai conta. si totusi ceva imi coase buzele cu ata de indiferenta pura. Vreau sa te opresc din drumul pe care il faci de atatea ori fara vreun folos anume. Te-ai convins ca doare, de ce mai pleci si-acum? Mi-amintesc geamul murdar din autocarul care a venit atat de devreme pentru cate mai aveai sa imi spui. M-am intrebat mereu de ce niciodata insa nu ti-ai terminat ultima fraza. Ce-aveai de zis, sau de ascuns? Mi-e dor... Ai grija de tine!..."
O am inca pe masa. Intreaga, si doar pe-alocuri rupta. Nu cred insa ca voi avea curajul sa ti-o inmanez acum in mainile tale atat de reci. Parca esti un mort, rece, alb si incontrolabil care si-a pierdut sentimentele de-a lungul pasilor din trecut si locul inimii s-a descompus demult in pamantul care ti-a fost gazda in acesti ani de vise straine.Cat de fericit esti insa oare? Cate scrisori neexpediate zac in sertarul tau inchis de teama de a fi descoperite odata cu slabiciunea sentimentelor tale?
Nu rezolvi nimic prin ignoranta. Te-am invatat asta demult. Pe-atunci cand masiniile de la teatru aveau acelasi drum. Ti-amintesti ce-ai spus atunci ? "Stii ce, poate sa faca si accident, impreuna sa fie!" Insa cred ca au incercat sa scape atat de mult una de cealalta incat ar fi optat si pentru solutia de casare daca aia ar fi fost ultima, doar sa nu-si impreune caroseria de metal de proasta calitate.
As scrie multe, insa talentul meu parca seaca din mine pe zi ce trece, nici timp nu am, nici ochii nu-mi mai stau deschisi... Ma duc sa dorm, fara sa visez , pentru ca nu mai pot face asta de la o vreme... Ne-ntalnim la 5 dimineata pe pod... sau ieri la un Martini...
"As fi vrut sa iti spun tot ceea ce simt...
O am inca pe masa. Intreaga, si doar pe-alocuri rupta. Nu cred insa ca voi avea curajul sa ti-o inmanez acum in mainile tale atat de reci. Parca esti un mort, rece, alb si incontrolabil care si-a pierdut sentimentele de-a lungul pasilor din trecut si locul inimii s-a descompus demult in pamantul care ti-a fost gazda in acesti ani de vise straine.Cat de fericit esti insa oare? Cate scrisori neexpediate zac in sertarul tau inchis de teama de a fi descoperite odata cu slabiciunea sentimentelor tale?Nu rezolvi nimic prin ignoranta. Te-am invatat asta demult. Pe-atunci cand masiniile de la teatru aveau acelasi drum. Ti-amintesti ce-ai spus atunci ? "Stii ce, poate sa faca si accident, impreuna sa fie!" Insa cred ca au incercat sa scape atat de mult una de cealalta incat ar fi optat si pentru solutia de casare daca aia ar fi fost ultima, doar sa nu-si impreune caroseria de metal de proasta calitate.
As scrie multe, insa talentul meu parca seaca din mine pe zi ce trece, nici timp nu am, nici ochii nu-mi mai stau deschisi... Ma duc sa dorm, fara sa visez , pentru ca nu mai pot face asta de la o vreme... Ne-ntalnim la 5 dimineata pe pod... sau ieri la un Martini...
Stii uneori lucruriile ar trebui spuse , fie el prin hartii sau alte mijloace..
RăspundețiȘtergere:( stiu, dar uneori chiar nu mai conteaza nimic....
RăspundețiȘtergereuneori teama de a spune lucrurilor pe nume ne taie din momentele perfecte poate,pe care le-am fi putut trai alaturi de o persoana draga.
RăspundețiȘtergerete pup ,bafta :*:*
Multumesc Otilia... Tot tre' sa discutam noi astea odata fata in fata:D
RăspundețiȘtergereFrumoasa postare, chiar mi-a facut placere sa o citesc !
RăspundețiȘtergere