Treceți la conținutul principal

La revedere , iubire!

Crezi ca a trecut? Nu! Inca simt cum mi se infierbanta sangele si cum imi raneste fiecare milimetru in timp ce parcurge vena proeminenta de pe intreg corpul. Ma scoate din minti un singur gest de-al tau. Nu as avea vreo problema daca acelasi lucru l-ar fi facut oricare alt om ce face parte din viata mea. Dar nu tocmai tu... Tu cel care ma cunosti atat de bine, alaturi de care am varsat primele lacrimi de durere ori am zambit prima data cu adevarat. Cum poti tu sa ma consideri atat de proasta, cand stii si stiai asta tot timpul ca nu este deloc asa..

Ma doare! Si imi vine s-alerg pana la stanca ce mi-a impaiat sufletul de zeci de ori si sa urlu cat ma tin plamanii. Sa imi sting glasul urland pana seara chiar si stiind ca tu nu ma vei auzi niciodata. Nu mai esti la cativa metrii de locul in care imi placea sa fiu cu tine. Nu mai esti omul sarac din punct de vedere material dar mai bogat ca toti oamenii in viata pentru insasi viata mea. Te adoram. Te iubeam. Te voiam pentru totdeauna. Rupe-mi linia vietii mele precum ai rupe aripile unei zburatoare oarecare, soarbe-mi praful necesar batailor din aripi, rupe-mi picioarele sa nu mai pot calca, insa unicul lucru pe care nu-l vei putea distruge e amintirea mea alaturi de tine, pe care o vei uri , si nu vei reusi sa o scoti din suflet nici cu cel mai calitativ bisturiu. Vreau sa te doara, stiu ca o sa te doara. Nu imi recunoaste asta niciodata te rog,voi continua sa te distrug apoi, iar omul pe care l-am iubit atat de mult as prefera sa fie fericit si mai ales, in viata , acolo undeva.
Iti voi recunoaste vocea dint-un milion de alti oameni, insa nu vreau sa o mai aud vreodata. Voi simti cand esti pe-aproape, caci instinctul meu te adora candva, dar nu vreau sa-mi mai fi im preajma. Pielea mea va tanji dupa atingerea ta speciala, dar nu vreau sa o mai simt nicicand. Doare, rupe parti din mine si nu va trece atat timp cat voi fi in viata, insa te las... linistit in lumea ta de gheata , iubire!...

Comentarii

  1. In sfarsit te convingi ca intre voi nu era iubire

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred ca te-a iubit vreodata! Sufletul lui mereu a fost a altei fete dar nu tia recunoscut vreodata

    RăspundețiȘtergere
  3. Sti ca de multe ori am incercat sa iti explic cum e defapt cu gandirea unui om pe care il cunosti pana in launtrul sufletului sau. Ca te-a iubit sau nu pana la urma o stie doar el si atat, insa pentru situatia la care ati ajuns sunteti amandoi contribuabili, iar ceea ce faceti voi doar iubire nu mai e. Nu cred insa nici partea in care as putea spune ca nu mai simtit niciunul ceva sentimente de iubire pentru celalalt, insa ceva acopera toate aceste sentimente marete, iar daca nu ve-ti descoperi ce anume, ori veti fi niste necunoscuti ce vor trece unul pe langa celalalt pe strada, ori veti fi mari inamici o viata intraga de frustrarea ca nu va treziti unul cu celalalt in dimineata urmatoare.

    Mult succes iti doresc in orice situatie.
    Jet.R

    RăspundețiȘtergere
  4. *Anonim : Daca e asa, oricum lucrurile sunt de domeniul trecutului, iar sufletul lui era disponibil pentru oricine voia el sa il daruiasca...

    *Jef: Stiu, am inteles asta demult, insa as fi vrut sa schimb ceva inca de la primele noastre discutii, iar acum regret ca nu am avut abilitatea de a citi printre randuri inca de atunci.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...