Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda... și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare.

​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare.

​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î

n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență.

​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicarea a murit; a fost înlocuită de zgomot, de replici goale și de un vid cultural în care nimeni nu mai are răbdarea să citească, să înțeleagă sau să simtă. Dacă încerci să spui ceva care contează, ești privit ca un personaj dintr-o altă lume, o anomalie a sistemului.

​Am încercat să mă salvez de mine însămi. Am încercat să îngrop definitiv jurnalistul care căuta adevărul în Timișoara acum două decenii. Am încercat să mutesc poeta, să uit că există o parte din mine care are nevoie de cuvinte pentru a supraviețui. Mi-am spus că e mai simplu să fii doar un mecanism, o piesă într-o mașinărie globală, să ignor pustiul din jur și să mă pierd în rigoarea tehnică.

​Dar cuvintele nu pot fi ucise atât de ușor. Ele au rămas acolo, scrijelite adânc pe pereții minții mele, într-un spațiu unde nimeni nu are acces. Acest site nu este un portofoliu, ci un strigăt din izolare. Este locul unde poezia mea este scrisă pentru acei puțini care încă mai știu să citească printre rânduri, pentru cei care, ca și mine, se simt naufragiați într-un ocean de mediocritate digitală.

​Sunt un inginer al prăbușirii, scriind versuri într-o lume care a uitat semnificația alfabetului.