Nu credeam vreodată că un buchet de flori te poate face să plângi atât de simplu. În stânga mea stau acum o duzină de trandafiri galbeni, hrănindu-se din paharul de apă în n care le-am pus. Aș vrea să numesc hrană și berile pe care le consum una după cealaltă de câteva ore încontinuu. Cât de complicat e să iubești într-un fel atât de diferit două persoane în același timp. Cine dracului m-a pus să simt cum e să iubești din nou? Cum e să ai fluturi în stomac, să simți dorința și excitare doar la un gand. Mi-au lipsit însă atât de mult lucrurile astea.
Am ieșit la o bere, am băut bineînțeles însă mai mult de una, iar el imi atingea mâna într-un fel atat de aparte. Ii simțeam pielea pe pielea mea... piciorul lui îl atingea pe al meu sub masă. Felul lui de a-mi transmite că este acolo, este al meu, iar discuțiile din jur nu îi acaparează mintea precum face mirosul pielii mele asupra dorinței lui de a mă avea, de a ma săruta peste tot, de a mă simți pe interior și exterior astfel încât să simtă că sunt a lui pentru totdeauna iar timpul poate fi oprit măcar pentru câteva ore care se pot transforma într-o mică eternitate care ne va bântui amintirile pentru ani de-a rândul.
Miezul noptii ne-a prins printre cearceafurile lui, moment in care priveam luminile orasului, forfota care inca era pe strazi , putinele stele care erau pe cer , iar in momentul in care inchideam ochii , prelungeam momentul pentru ca pielea lui sa o simta pe a mea intr-o imbratisare lunga. Niciodata nimeni din trecutul meu nu imi trata corpul cu atata iubire, nu voia nimeni sa imi simta pielea mai mult ca el. Iar asta nu era dorinta sexuala, era doar dorinta, simpla, reala, tantrica si deloc egoista. Voia sa imi simta talpile , pe care le atingea ferm intr-un masaj relaxant , apoi mainile lui urcau pe picioare , intr-o ferma strangere pe coapse, se opreau in jurul taliei, iar atunci ma tragea spre el, de parca voia sa imi rupa coastele incet , facandu-ma una si aceeasi persoana cu el. Felul in care ma saruta, devorandu-mi buzele cu o forta groaznic de mare imi demonstra teroria faptului ca eram ceva aparte si pentru el. Il voiam pentru mine, egoist! Il voiam in mine , pe mine , langa mine! In orice forma , incepand de la momentul cafelei de dimineata , pana la imbratisarea de seara chiar si dupa o cearta nebuna! Cum sa renunt la asta? Cum sa nu il iau in brate si sa ii spun sa fugim impreuna in momentul cand plangea strangandu-ma in brate , si imi soptea de nenumarate ori "nu pleca! nu ma parasi, nu ma lasa singur" atunci cand el credea ca am atipit, sarutandu-mi mai apoi fruntea de fiecare data.
M-am speriat insa groaznic atunci cand clatinandu-se, arunca hainele lui prin camera, nervos intr-un stil masculin grav. L-am rugat sa stea acasa, fara sa ma conduca pana la masina dar nu a putut sa asculte, mintea lui fiindu-i ingropata in frustrare si regret. Mi-era atat de teama de faptul ca ar putea sa urle, sa-mi smuceasca mana, tragandu-ma sa nu plec. L-am sarutat scurt pe buze, si am iesit pe usa scarii, el urmandu-ma insa in urma cu cativa pasi. Dupa coltul cladirii am marit pasul, mai aveam cateva zeci de pasi pana la masina, asadar am alergat spre masina trantind portiera rapid. Am apucat sa-l vad in oglina retrovizoare ca alearga spre masina, moment in care am pornit rapid, demarand haotic pe drumul din fata, el ramanand in spate, cu siguranta cu lacrimi in ochi, simtindu-se parasit, gol, ranit si rupt in interior. Am oprit intr-o parcare dupa cateva strazi, dar nu m-am putut intoarce sa il iau in brate, mi-era prea frica! As fi vrut sa inteleaga cata teama am avut atunci si mai ales cate sechele am cu aceste lucruri. Dar el va crede mereu ca nu simt nimic, ca a fost un joc in care m-am folosit de sentimentele lui. Mi-am rupt insa inima, lasand-o la el din prima seara in care am fost acolo si m-a primit in haosului lui din viata si minte. De-ar sti de cate ori sper ca notificarea albastra sa apara pe ecranul telefonului meu, sa imi spuna ca ma vrea, ca ii e dor, ca inca imi simte mirosul, buzele, sa mainile lui inca stiu forma sanilor mei, ca limba lui inca imi stie gustul.
E slabiciunea mea! Iar eu sunt atat de puternica fara sentimente! Mi-e dor de el! De venele lui proeminente de pe mani, de el cu tot ceea ce inseamna asta. Ma doare ca va uita de tot, va uita cum pupilele mele devin negre atunci cand il vad, stiu ca va uita cum se simtea cand il atingeam , cum era imbratisarea mea , cum era sarutul meu, nu imi va mai stii bataile inimii, si nu mi-am dorit sa simt asta nici eu. Era atat de simplu cand nu stiai ce lipseste, cand tot ceea ce aveai era ceea ce aveai nevoie. Nu as fi crezut vreodata ca exact unul de nationalitatea lui imi va da lumea peste cap si il voi lasa sa aibe totul din mine. Nu ma speria nimic , nici faptul ca pot sa pierd totul , ca va trebui sa muncesc sa iau totul de la capat, nici faptul ca sperma lui curgea din mine dupa ce incercam sa o tin cat mai mult, sa fie a mea, sa creem impreuna ceva al nostru pentru tot restul vietii , ceva care avea sa ne aminteasca unul de celalalt indiferent la cate mii de kilometrii vom fi despartit. O parte din mine, o parte din el , creata cu iubire pura, eterna si ascunsa pentru totdeauna. L-as avea asa pentru totdeauna. Indiferent cate siluete feminine va mai atinge el de acum inainte, indiferent cine sau daca imi va ocupa patul meu. El ar fi langa mine o viata , iar singuratea pentru mine nu mai era o certitudine.
Sunt franta. De dor , de amintiri , de iubire nesigura si plina de durere. Nu mai am lacrimi sa plang, si nici aer sa respir atunci cand ma gandesc intens la el. As merge la usa lui , sa bat , sa imi deschida , sa fug in bratele lui si sa il rog sa nu ma mai raneasca sau sperie vreodata. Pana pot..pana eu sunt aici, el e aici... la doar o jumatate de ora de mers pe jos... pana impartim acelasi continent , insa cat putem imparti aceleasi zile in conditiile astea? Miliarde de intrebari grave , fara raspuns si fara o decizie ferma nu va face decat sa ne raneasca pe amandoi. Iar el merita sa aiba sansa sa iubeasca si sa fie iubit de cineva mai bun ca mine! Eu mereu voi avea amintirea lui! Iar asta nu va disparea decat in momentul in care viata pentru mine nu mai are nici o secunda pentru mine. Si chiar si atunci , in ultimele secunde inainte sa plec de pe aceasta lume , ma face sa zambesc gandul ca el va fi una dintre acele flashuri de memorie pe care le ai de-a lungul vietii , ca o recapitulare sa-mi aminteasca ce intens am iubit pe aceasta lume pe cel mai nepotrivit om pentru a avea un final fericit!
Main tumhen hamesha ke lie pyaar karata hoon, bhaarateey!
Comentarii
Trimiteți un comentariu