O luna... de cand zambetele si glumele au devenit mai serioase. De cand am vazut dincolo de ele si am citit printre randuri. Am pus zi de zi cap la cap puzzle-urile din cuvintele fiecarei zile. Am aflat mai apoi ca erau mai multe decat as fi putut umple o masa de cafea...Cine ar fi crezut ca cineva ma putea privi de dincolo de usa , prin sticla dreptunghiulara , din camera plina de zgomot? Si ce sa priveasca? Un om care munceste pentru un scop doar de el stiut. Ce e interesant in asta?
Nu m-as fi gandit vreodata ca o zi normala de octombrie avea sa imi schimbe viitorul. As fi ras din adancul sufletului daca imi spunea acum cateva luni cineva ca mai pot simti vreodata ceea ce am simtit candva pentru acealsi K.P si un S in plus... Eram un simplu om care a trebuit sa fie la locul in care trebuia reparat ceva.. insa nu credeam ca ceea ce va fi reparat va fi sufletul meu.
Privirea lui... Pupila marita dincolo de refuzul irisului de fiecare data cand ma vedea nu avea cum sa minta. Dar avea sa se intample ceva? Avea sa treaca de linia care ne permitea viata sa o avem?
Plimbarea pe marginea apei trebuia sa fie una banala , in compania unui barbat atragator , cu sentimetele impartite de o femeie care stie sa gateasca cel mai bine pizza si paste, iar eu, trebuia sa ma intorc intreaga la monotonia si siguranta pe care o am cu cel cu care imi impart viata de imediat un deceniu. Dar cum... Can el a cerut acea imbratisare , din care nu as fi vrut sa ii dau drumul niciodata , asadar , stiam ca totul e limitat...si l-am strans, aproape de mine, ferm si sigur! Si atunci mirosul pielii lui mi-a intrat in nari pana in creier... iar chimia a fost exceptionala. Cum dracu? Cum sa stii ca iti lipsea ceva doar dintr-o imbratisare si un iz simplu de barbat ce apartine alteia?
Incet am inteles ca totul in viata mea are o coincidenta crunta... Ziua lui de nastere... Harpa la care priveam si mi-am pus intaia oara capul pe umarul lui , iar el m-a sarutat pe frunte...initialele lui , faptul ca el era acolo la momentul potrivit... Stiam ca o sa cedez,stiam ca cineva candva imi va distruge simturile si linistea interioara! Si cat urat rasa lui.. Cat o urasc si acum! Si cat simt ca-l iubesc din adancul sufletului meu desi e o iubire imposibila. Vreau sa il simt... sa ii gasesc defecte , sa il uit ,sa il ignor si sa plec la viata mea. Dar sunt dependenta de felul in care ma face sa ma simt , de vocea lui , de felul in care imi strange mana de fiecare data cand ma vede...De suferinta din ochii lui cand ma ignora ore intregi doar de teama de a nu-mi face rau. Ador fermitatea cu care ma strange in brate, puterea cu care ma tine de mana , ardoarea cu care ma saruta si siguranta cand inchide ochii ascultand muzica de pian in timp ce conduc haotic prin orasul asta atat de aglomerat desi tot ce as vrea sa e sa merg pe un drum singuratic , fara scop si fara cale de intoarcere... Un drum care sa dureze o viata, si sa ma simt la fel...dar e imposibil. Eu nu sunt femeia ideala pe care un barbat ca el trebuie sa o aiba in viata lui. Eu nu sunt cea care ii poate oferi un viitor si nici o viata linistita, asadar tot ceea ce pot e sa ma multumesc cu franturi din mine , cu franturi din el , cu amintiri si simturi pe care le ai atat de rar in viata...
DAr timpul trece.. si evident lucrurile se schimba din bine in mai rau , iar cand cineva nu te poate tine in frau si e scandalizat de felul tau de a fi , incearca sa se retraga in siguranta singuratatii.
Intre timp s-au intamplat multe , acum suntem in luna mai , la cinci luni dupa ce totul a inceput atat de frumos... Am plecat in concediu , ne-a indepartat , am venit inapoi , l-am simtit a doua zi tremurand in bratele mele , privindu-ma de parca nu ar vrea sa plec niciodata.
Era insa in ecuatie si o alta ea, o "ea" care il manipula extraordinar. Stia cum si ce sa faca , si avea si ocazia odata cu faptul ca a ramas insarcinata dupa spusele ei , iar ce a urmat a fost inceputul furtunii. Dar am ramas alaturi , am discutat , l-am tinut de mana si i-am spus ca totul va fi bine , desi stiam atat de sigur in mintea mea ca nu va mai fi niciodata. Vor aparea regrete , ganduri si chiar dupa un presupus avort urmau sentimentele de vina si ea avea sa profite de asta din plin. L-am asigurant insa ca voi fi acolo , la intrebarea lui "vei fi acolo si daca ea va avea copilul? chiar daca ma casatoresc?" L-am mintit constient pentru prima data , pentru ca stiam din tot sufletul ca el e instabil emotional , iar ea il va indeparta rapid de mine si de ceea ce simte pentru mine cu lacrimi si sentimente de vina.
Nu stiu cum si cat va dura totul , dar cu siguranta va durea groaznic atunci cand punctul va fi unicul lucru comun in relatia noastra. Mi-am dat sufletul pe tava inca odata , unui om caruia nu trebuia sa ii dau nici macar jumatate , pentru ca e deja al alteia , eu sunt a altuia , dar oare conteaza pentru cineva cum ma simt in preajma lui?Cata atractie , chiar si temporara este intre noi?
O sa doara , voi plange , imi va rupe sufletul , dar ce? Nu e prima data , si nimic nu poate durea mai rau decat atunci cand nu stii cum e si daca va trece. Acum spre deosebire de acum 10 ani , stiu ca durerea va trece , raul va fi uitat iar ceea ce voi tine minte va fi orice lucru bun si orice scanteie ne-a facut sa ne apropiem.. Voi adauga amintiri , un nume si un temperament binecunoscut de barbat ce nu stie iubi o femeie ca mine .. Totul va fi experienta....
Am avut discutii lungi si certuri urate , pentru ca ea i-a vazut in apelul telefonic doua semne pe umar.. Urme pentru care tot eu am de vina iar el a ales sa renunte la mine , dar tot in felul lui egoist. Sa ramanem prieteni , colegi ,sa ma vada opt ore , dar sa nu mai fie tentat sa ma sarute , sa ma vada si sa fim o relatie. Cum poti fi coleg cu un om caruia ii stii gustul?
Stiam ce urmeaza de mult , asadar m-am umilit destul incercand sa-l conving sa ramana , castig eu din nou , pentru ca eu am fost acolo la orice rau exista iar el insa si-a luat talpasita la prima treapta de greu. Stiu ca nu va fi fericit , si nu ma va uita , stiu ca va face sex cu ea si va inchide ochii sperand ca sunt eu , stiu ca orice buze ar saruta nu va mai simti niciodata ardoarea si puterea pe care o avea din sarutul meu. Nu va mai intalni niciodata o femeie salbatica si sincera ca mine. Iar odata ce ai ajuns la acest standard , orice femeie din viata va fi cu o treapta inferioara , iar orice inferioritate in timp , va conduce la nefericire. Nu e primul care a experimentat asta dupa ce m-a cunoscut...Si nu cred ca va fi nici ultimul.
Cat despre mine... cu siguranta nu ma voi invata minte sa nu iubesc dezaxati , barbati complicati si cu aceeasi postura fizica , comune cu tot ceea ce am avut pana acum. Voi fi bine, din ce in ce mai bine. Dar pentru el...golul , raul si nefericirea de-abia incepe... Dar la cati zei au ei in religia lor , cu siguranta va gasi unul sa-l aline , si sa il invete sa mearga mai departe chiar si fara suflet intreg de acum inainte, zeita Rati de exemplu , ii poate fi cea mai buna prietena de seara caruia sa se roage sa il invete sa iubeasca , pentru ca nu stie asta si nu merita sa fie iubit la fel ca barbatul care ii poarta aceleasi initiale ale numelui. Dar va simti inzecit ce simt , pentur
ca eu cand plec , iar cu mine mereu o parte.. pe care nu o voi da inapoi niciodata...
Comentarii
Trimiteți un comentariu