Treceți la conținutul principal

71418

O alta sambata dintr-o oricare saptmana ... Monoton si plictisitor. Intreaba-ma ce fac la orice ora din zi , si-ti voi da detalii exacte pentru fiecare dintre raspunsuri.
L-am lasat ieri sa se odihneasca... m-am gandit ca o fi obosit, o fi stres la munca, o fi ceva... Pana azi dimineata la 5 si jumatate... Pleca la munca apoi. A venit la doisprezece... si m-a gasit plangand in camera, fara prea multe detalii a plecat atunci cand i-am facut semn sa inchida usa dupa el.
Primisesem vestea ca idioata italianca mi-a tras-o din nou.. Si ce bine inca. Stricandu-mi concediul si urmatoarele 3 luni pentru care voi merge la munca cu atat drag si spor pentru pretul a 10 pachete de tigari.. Si ce prost esti cand ajuti.Cat de prost...
I-a fost somn si dupa vizita socrilor mei, si s-a pus sa doarma vreo doua ore. Si-apoi s-a pus la masa , in colt , langa frigider. Si-a mancat , dovleceii gatiti de el ieri dupamasa.
Am plecat la magazin , sa cumparam bere mai pe buget, prea tarziu insa. Bineinteles ca au navalit altii pe pretul redus pentru campionatul de fotbal. Si-a urmat replica: " bine ca pentru ziua ta s-a putut". Am tacut... si-am cautat printre rafturi ceva ce voi putea manca si eu avand in vedere situatia in care ma aflu cu sanatatea stomacului si a ficatului meu.
Dar ce sa stie altul cat de tare doare cand el insusi nu e in aceeasi situatie?
Oricum, trecand peste acest impediment , caut ceva repejor , ca nu am apucat sa iau decat un litru de lapte si eram deja in drum spre casa... Si-a luat o varza de 3 kg si ceva, si s-a intors apoi din drum pentru cateva conserve de caini. Cum dracu sa ramana flamanzi, doar nu ne batem joc.
La casa nu spun nimic... asez marfa pe banda si astept cuminte sa plecam. Pleaca de langa mine si se intoarce cu trei conserve de fasole cu costita... Doamne ce-mi placeau! Ce-as fi mancat si eu una!
Ajung la casa , platesc si ridic marfa ce mi-a lasat-o , el plecand la masina... Stau si ma uit la drum, nu scot nici un cuvant si incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca am stat atat cu el in magazin si pe drum , si-acasa , si nu m-a intrebat odata daca eu am mancat , si nici n-am cumparat ceva mancare pe care o pot si eu consuma fara sa vomit... Ce sa faci... asa e cand te casatoresti si ti-a cunoscut fiecare particica.
Eu nu mai dansez destul de sexy ca a mea colega , nici nu sunt distractiva ca ea , nici nu mai beau ca pe vremuri sa ne imbatam amandoi de alcool si iubire.. Care iubire?...  Nici copii cu ochi albastri n-am astfel incat sa ma priveasca zambind privindu-ma-n ochi si-apoi aruncand o barfa neinsemnata cat sa dea bine situatia.
Ce trist...A ajuns acum sa fie tintuit cu o tampita roz in cap, putin grasuta si cu burta...nu! nu de la nastere  , ca-i stearpa.. sau cine stie... ca sex cam in zi de sarbatoare...restul e pacat.. CAt de neplacut trebuie sa fie sa fi nevoit sa mergi acasa la aceeasi femeie care nu gateste , nu face curat , nu da de mancare la caini si doar da ordine..
Ce plictisitor! Ce de cacat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...