Scriu la aceeasi masa care m-a crescut, pe care mancarea mi-a stat zilnic timp de 19 ani. Imi pare mult mai inalta acum desi ingusta. Probabil de aceea mi se parea ca mama pune tot continutul frigiderului pe ea cand eram copil si nu se mai termina cand voiam sa plec pentru ca se facuse deja ora 3.
Ironic... tot 15:03 minute si acum.. in 03.Martie...
Doar ca acum stau pe scaunul din colt al tatalui meu si scriu la alt laptop cumparat de mine...cel pe care mi l-a luat el s-a stricat demult.. Masina-mi sta in fata blocului umpland un loc de parcare , si e plin , insa langa mine este un loc , care de ieri speram sa fie umplut de o honda gri.. Evident ca sunt proasta si speram ceva imposibil , pentru ca dupa 24 de ore de cand am plecat din casa aia el nu m-a cautat, ba mai mult sunt sigura ca si acum doarme linistit in patul pentru care amandoi am muncit.. Si e linistit , dormindu-si somnul lui cel lin... Fara sa conteze ca de ieri de la ora 15 nu stie nimic concret de femeia pe care spune ca o iubeste mai ales atunci cand e luat de valul alcoolului... Ciudata iubire.. De care eu se pare ca nu sunt capabila absolut deloc. Pentru mine inseamna altceva. Asa am crescut , vazand-o pe mama ca il astepta pe omul vietii ei chiar si atunci cand intarzia cateva ore stiind speriata ce va urma. Vedea dincolo de urlete si ridica privirea mai sus de gura lui care scoteau rani directe pe ea si privea-n ochii lui albastrii alaturi de care si-a jurat sa ramana pana moartea ii va desparti!
Oh Doamne, ce-ai fi facut tata in locul meu?
Am incercat sa nu vin aici! Si-am sperat 6 ore in care ma plimbam prin deriva pe la orice cunoscut, facand cate o plimbare in viteza cu masina sa mai incalzesc aerul din ea si sa mai rezist o ora in care avea atatea sanse sa ma caute. Eram atat de aproape de zidurile casei in care el isi facea somnul! Atat de aproape incat mi-era teama ca ma vor simti cainii si ma vor da de gol. Nici macar sa plang nu am putut atunci cand nu mai aveam batiste de hartie in care sa-mi suflu nasul pentru ca raceala ma cuprinsese cu totul. S-a intunecat , si s-a facut ora 21... Si el mi-a zis doar "nb"...doua litere de rahat! Noapte buna prescutat! atat merita un om in viziunea lui dupa cateva mesaje (maxim 20 ) in care ma acuza ca nu-l inteleg , ca-s egoista si nu realizez cat gresesc...Hai serios! GRESESC??? Da! In pwla mea, ca sunt idioata si sper mereu ca oamenii din jurul meu sa ma cunoasca si sa le pese ce simt! Cretina de mine! Poate cel ce va citi asta candva , un total necunoscut de cauza si de mine va intelege
Mama simte! Si cred ca a simtit ceva de ieri de cand am ajuns la ea cu poseta mea si laptopul. N-a zis nimic , decat mi-a pus o cafea , a scos o tigare si a venit cu o plapuma pe care mi-a pus-o pe spate.
Am dormit in patul tatalui meu , in camera mea care era la fel. Si-am dormit ca pe vremuri. Dupa 9 ore m-am trezit mai odihnita decat ani de somn. Asta inseamna acasa! asta e casa mea! Aceeasi camera , aceiasi pereti si-aceeasi singuratate cu care sunt obisnuita! Si cat imi place!
Nu-mi lipseste nici teatrul , nici el...nici telefoanele care ar trebui sa ma caute.
Simt doar ca nu voi mai fi eu cu nimeni. Si lucrurile se vor schimba atat de mult incat sa-mi fiu doar eu planul de viitor. Nu vreau sa ma mai chinui cu oameni care nu stiu sa-si exteriorizeze presupusele sentimente. Nu vreau sa ma straduiesc sa devin o mama dupa batalii de ani din vreme-n vreme facandu-mi copilul sa taca pentru ca cineva nu e odihnit in camera de-alaturi.
Doamne, as sta ore , zile-n sir fara sa inchid un ochi pentru oamenii putini pe care-i iubesc! N-as dormi zeci de ore doar ca locul pe care stau sa fie ocupat de aceeasi persoana. Cate ore am pierdut in somn si ignoranta!
Am sa-mi traiesc viata! Pentru ca merit ! Pentru ca e a dracului de scurta si pentru ca nu vreau sa-mi complic viata cu acel om care si astazi dupa ce a fost la serviciu 6 ore in loc sa ma caute sau macar sa sune sa-mi auda vocea , a trimis din obligataie doua mesaje in care ma acuza si unul in care ma intreaba daca nu vreau sa merg in casa aia... si-apoi s-a pus in pat , acoperindu-se cu plapuma aia moale , punandu-si telefonul cu mana dreapta pe noptiera din stanga lui , si inchizand ochii sperand sa adoarma repede sa fie odihnit pentru ca cea care statea in dreapta lui va veni ea acasa... ca doar n-o sta o vesnicie plecata! Dar de-ar sti cat de plecata sunt! Din ce in ce mai mult... Doar timpul imi va lua si trupul odata cu el, pentru ca sufleteste sunt deja plecata demult din viata lui! Ma regasesc si ma intregesc pana in ziua in care ii vor saruta buzelea alea care ma ating doar fractiuni de secunda si cateva minute atunci cand ma saruta animalic de doua ori pe luna si ma intoarce pentru a ma fute cinci minute... Atat de frumos va fi acel sarut! Si voi disparea acolo unde o voi lua de la capat singura pana voi fi atat de completa incat voi face iar greseli in care ma voi atasa si voi crede ca ma pot dedica persoanei pe care o voi considera perfecta! Si poate va fi! Poate ma va vedea dimineata ca cea mai frumoasa femeie , si ma va saruta pe frunte spunandu-mi ca singurul lucru ce doarme acum in casa noastra e copilul nostru atat de mult dorit! Si-atunci voi sta langa fereastra , cu un pahar cu talpa neagra , de sticla , inalt , cu un vin alb demisec , uitandu-ma in albumul in care port rochia mea alba cu spatele gol... In care rad subit ca ma dureau picioarele atunci cand dansam ca nebunii fara sa ne pese de zecile de oameni din jur , ca doar era ziua noastra speciala. Ziua mea speciala! Facuta cu sacrificii si mai ales dorinta din sufletul omului care ma asteapta in capatul altarului ca eu sa pasesc cu prosopelul meu roz din ce in ce mai aproape de el! Si-atunci desi atee fiind, sa simt un gol in stomac atunci cand in fata oricarei posibile divinitati sunt a lui si e al meu! In acel moment ma voi apuca din nou de pictat pe sevaletul meu pe care sper sa-mi regasesc talentul , in timp ce cant din rasputeri orice melodie care-mi sfasie amintirile. Si-o sa plang din nou , insa de atata fericire incat nu pot decat sa zambesc printre lacrimi pentru ca el , acel el care e in fata mea nu va avea minut de odihna atunci cand nu sunt langa el!...
Ironic... tot 15:03 minute si acum.. in 03.Martie...
Doar ca acum stau pe scaunul din colt al tatalui meu si scriu la alt laptop cumparat de mine...cel pe care mi l-a luat el s-a stricat demult.. Masina-mi sta in fata blocului umpland un loc de parcare , si e plin , insa langa mine este un loc , care de ieri speram sa fie umplut de o honda gri.. Evident ca sunt proasta si speram ceva imposibil , pentru ca dupa 24 de ore de cand am plecat din casa aia el nu m-a cautat, ba mai mult sunt sigura ca si acum doarme linistit in patul pentru care amandoi am muncit.. Si e linistit , dormindu-si somnul lui cel lin... Fara sa conteze ca de ieri de la ora 15 nu stie nimic concret de femeia pe care spune ca o iubeste mai ales atunci cand e luat de valul alcoolului... Ciudata iubire.. De care eu se pare ca nu sunt capabila absolut deloc. Pentru mine inseamna altceva. Asa am crescut , vazand-o pe mama ca il astepta pe omul vietii ei chiar si atunci cand intarzia cateva ore stiind speriata ce va urma. Vedea dincolo de urlete si ridica privirea mai sus de gura lui care scoteau rani directe pe ea si privea-n ochii lui albastrii alaturi de care si-a jurat sa ramana pana moartea ii va desparti!
Oh Doamne, ce-ai fi facut tata in locul meu?
Am incercat sa nu vin aici! Si-am sperat 6 ore in care ma plimbam prin deriva pe la orice cunoscut, facand cate o plimbare in viteza cu masina sa mai incalzesc aerul din ea si sa mai rezist o ora in care avea atatea sanse sa ma caute. Eram atat de aproape de zidurile casei in care el isi facea somnul! Atat de aproape incat mi-era teama ca ma vor simti cainii si ma vor da de gol. Nici macar sa plang nu am putut atunci cand nu mai aveam batiste de hartie in care sa-mi suflu nasul pentru ca raceala ma cuprinsese cu totul. S-a intunecat , si s-a facut ora 21... Si el mi-a zis doar "nb"...doua litere de rahat! Noapte buna prescutat! atat merita un om in viziunea lui dupa cateva mesaje (maxim 20 ) in care ma acuza ca nu-l inteleg , ca-s egoista si nu realizez cat gresesc...Hai serios! GRESESC??? Da! In pwla mea, ca sunt idioata si sper mereu ca oamenii din jurul meu sa ma cunoasca si sa le pese ce simt! Cretina de mine! Poate cel ce va citi asta candva , un total necunoscut de cauza si de mine va intelege
Mama simte! Si cred ca a simtit ceva de ieri de cand am ajuns la ea cu poseta mea si laptopul. N-a zis nimic , decat mi-a pus o cafea , a scos o tigare si a venit cu o plapuma pe care mi-a pus-o pe spate.
Am dormit in patul tatalui meu , in camera mea care era la fel. Si-am dormit ca pe vremuri. Dupa 9 ore m-am trezit mai odihnita decat ani de somn. Asta inseamna acasa! asta e casa mea! Aceeasi camera , aceiasi pereti si-aceeasi singuratate cu care sunt obisnuita! Si cat imi place!
Nu-mi lipseste nici teatrul , nici el...nici telefoanele care ar trebui sa ma caute.
Simt doar ca nu voi mai fi eu cu nimeni. Si lucrurile se vor schimba atat de mult incat sa-mi fiu doar eu planul de viitor. Nu vreau sa ma mai chinui cu oameni care nu stiu sa-si exteriorizeze presupusele sentimente. Nu vreau sa ma straduiesc sa devin o mama dupa batalii de ani din vreme-n vreme facandu-mi copilul sa taca pentru ca cineva nu e odihnit in camera de-alaturi.
Doamne, as sta ore , zile-n sir fara sa inchid un ochi pentru oamenii putini pe care-i iubesc! N-as dormi zeci de ore doar ca locul pe care stau sa fie ocupat de aceeasi persoana. Cate ore am pierdut in somn si ignoranta!
Am sa-mi traiesc viata! Pentru ca merit ! Pentru ca e a dracului de scurta si pentru ca nu vreau sa-mi complic viata cu acel om care si astazi dupa ce a fost la serviciu 6 ore in loc sa ma caute sau macar sa sune sa-mi auda vocea , a trimis din obligataie doua mesaje in care ma acuza si unul in care ma intreaba daca nu vreau sa merg in casa aia... si-apoi s-a pus in pat , acoperindu-se cu plapuma aia moale , punandu-si telefonul cu mana dreapta pe noptiera din stanga lui , si inchizand ochii sperand sa adoarma repede sa fie odihnit pentru ca cea care statea in dreapta lui va veni ea acasa... ca doar n-o sta o vesnicie plecata! Dar de-ar sti cat de plecata sunt! Din ce in ce mai mult... Doar timpul imi va lua si trupul odata cu el, pentru ca sufleteste sunt deja plecata demult din viata lui! Ma regasesc si ma intregesc pana in ziua in care ii vor saruta buzelea alea care ma ating doar fractiuni de secunda si cateva minute atunci cand ma saruta animalic de doua ori pe luna si ma intoarce pentru a ma fute cinci minute... Atat de frumos va fi acel sarut! Si voi disparea acolo unde o voi lua de la capat singura pana voi fi atat de completa incat voi face iar greseli in care ma voi atasa si voi crede ca ma pot dedica persoanei pe care o voi considera perfecta! Si poate va fi! Poate ma va vedea dimineata ca cea mai frumoasa femeie , si ma va saruta pe frunte spunandu-mi ca singurul lucru ce doarme acum in casa noastra e copilul nostru atat de mult dorit! Si-atunci voi sta langa fereastra , cu un pahar cu talpa neagra , de sticla , inalt , cu un vin alb demisec , uitandu-ma in albumul in care port rochia mea alba cu spatele gol... In care rad subit ca ma dureau picioarele atunci cand dansam ca nebunii fara sa ne pese de zecile de oameni din jur , ca doar era ziua noastra speciala. Ziua mea speciala! Facuta cu sacrificii si mai ales dorinta din sufletul omului care ma asteapta in capatul altarului ca eu sa pasesc cu prosopelul meu roz din ce in ce mai aproape de el! Si-atunci desi atee fiind, sa simt un gol in stomac atunci cand in fata oricarei posibile divinitati sunt a lui si e al meu! In acel moment ma voi apuca din nou de pictat pe sevaletul meu pe care sper sa-mi regasesc talentul , in timp ce cant din rasputeri orice melodie care-mi sfasie amintirile. Si-o sa plang din nou , insa de atata fericire incat nu pot decat sa zambesc printre lacrimi pentru ca el , acel el care e in fata mea nu va avea minut de odihna atunci cand nu sunt langa el!...
Comentarii
Trimiteți un comentariu