Treceți la conținutul principal

De-ai stii!

De-ai stii cat de mult mi-as dori sa ma cunosti!
Sa fi crescut impreuna si sa fi fost acolo cand in generala faceam referate doar pentru postere cu Blue sau Duncan James! Ce copilarii !
As vrea sa vezi ce predispusa sunt la multe greseli...Cat de mult se rasfrange tot ce am incercat sa fac in lucruri rele...dar nu stii nimic..decat ce iti arat! Nu vezi dincolo de aparente si nu stii ca in orice melodie ascult se ascunde ceva in spate. 
De-ai stii ca mi-am pierdut incredere in oameni de tot!
De-ai fi incercat sa ma cunosti ai fi stiut ca imi place sa fac multe lucruri pe care nu le fac acum.
Imi place sa ma plimb ore-n sir...sa nu vin acasa decat atunci cand nu mai pot sa tin ochii deschisi. Imi place sa cant tare oricat de prost o fac, ador sa dansez acasa singura si-n cluburi! Ma linisteste cand pictez si-ascult in acelasi timp muzica instrumentala de pian. Atunci cand fulgera imi place sa fac baie cu geamul deschis. Inca visez la un leagan iarna pe care sa beau o ciocolata calda si sa-mi tii mainile incercand sa isi recapete culoare.
Sti cat de tare doare stiind ca imbatranesc lasand in urma oameni carora le-am dat tot? Mi-e atat de dor de "francez" ... de felul in care ma intelegea numai privindu-ma! Si ma intreb uneori cum ar fi fost daca... Mi-e dor de blond...de cel care a plecat din Cluj! stii tu care... si de prietenul lui care viseaza cum il aclama lumea! Cat de mult imi lipsesc sa ma asculte , sa bem o bere!
Imi lipseste si idioata bucuresteanca ce m-a uitat pentru violator! Si roscata bucuresteanca la fel...
La dracu! Mi-e dor ! Dar ma fut in ele sentimente! Stii de ce?
Pentru ca tu nu ma intelegi...si te iubesc atat de mult! Dar dormi...intr-o sambata seara...in timp ce eu imbatranesc mai mult scriind si band un pahar de bere care ma va omori mai repede decat este cazul!
Dar scriu...pentru ca poate iti vei desface o bere candva atunci cand nu voi mai fi...si vei vrea sa ma cunosti atunci mai mult decat ai facut-o vreodata!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...