Treceți la conținutul principal

Nu caut iubiri

Te cunosc. Mai mult decat crezi si mai mult decat te cunosti tu insuti uneori.
Stiu mai mult decat simti , si stiu ca in sinea ta , dincolo de orice aparenta te-ai saturat de tot. Ti-e dor de iesirile in oras si de picioarele inghetate. La fel cum mie imi e dor de emotiile de la coltul blocului... Pe pomul rotund in locul magazinului , pe care tu nu-l cunosti... n-ai fost acolo cand am vazut primele lacrimi in ochii cuiva... Nu stii nici ca primele flori primite in viata mea au fost tot acolo , si oricat de figuranta ma crezi , ele erau semivestejite si plouate din gradina vreunui vecin de pe dealuri... Si au contat. Dar am inteles ca fiecare moment are secunda lui si nimic nu se intoarce si nici nu vreau. Nu vreau nimic cunoscut , nimic folosit.

O sa-mi fie dor de tine... la fel cum imi e de cateva personane din viata mea , insa totul trece. Candva vei invata si tu asta. Oricat ai spune ca ma intelegi acum , fiecare om e diferit. Eu sunt rea , malefica si neintelegatoare. Iubesc orice inseamna inteligenta , pentru ca vreau sa evoluez. Pentru mine totul e stagnare. Si tu m-ai facut sa fiu asa. Tu si lipsa persoanei cu care discutam lucruri care ma faceau sa evoluez.

Nu caut iubiri... demult nu mai fac asta. Traiesc doar momentul asa cum e el. Nu cautam iubiri nici cand te-am intalnit. Erai doar aventura perfecta ,ce a ajuns sa evolueze mult prea repede si sa se stinga probabil la fel de repede din lipsa de interes.
Tu crezi ca nu mi-e dor de maieul tau alb? De parul tau perfect si mirosul tau de la inceput? N-am uitat nimic , nici bun si nici rau. Nu am uitat nici cat de tare-mi doream sa-ti musc buzele si sa fac sex cu tine in primul loc pe care-l gasesc departe de ochii lumii ca sa fi doar al meu. Insa nu am uitat nici ca m-ai facut sa plec pentru amintirea unui avort din trecutul tau cu-o curva ce te-a lasat balta pentru alta partida de sex departe de tine. N-am uitat si stiu fiecare detaliu , cum m-am simtit , cati pasi am facut pe drum in jos si de cate ori am intors privirea sa vad daca vi dupa mine. Dar nu... tu erai in continuare absorbit de amintiri si altcineva m-a oprit departe...la kilometrii...pentru ca ma plimbam in delir. Daca m-as fi dus acasa! of...daca nu ma intorceam!... Eu nu ti-am dat nici un dubiu in primele zile dar mi-am, dorit atat de mult sa suferi dupa ce-ti vedeam limba inconjurand gura ei in fata mea. Voiam sa-ti rup mainiile cand ii cuprindeai fundul plin de dorinta pe scaunul de dincolo de masa.
Eu te ranesc? Sper sa te doara... pentru ca noi nu am putut sa ne oprim la placeri carnale.
Mi-ai spus azi prin aburi de vin , sincer , cu pupile dilatate ca sunt singuratica si nu-ti suport familia... Imi cer scuze sincer ca nu vad in blonda decat intrebarea din prima seara... mi-e ciuda ca nu am raspuns ca am fost mai putin curva decat ea... Iarta-ma ca vad dincolo de tot si vad ca in ochii creatoarei tale tu esti un avorton nereusit pentru ca nu erau prea legale avorturile in vremea ta....norocul tau! Poate te gandesti la asta atunci cand altii sunt mereu mai buni decat tine orice ai face.
Vezi la mine insa tot ce nu iti mai convine,. vezi in mine o persoana pe care  nu o mai iubesti. O femeie cu care ai ramas dincolo de tot pentru ca la inceput era tot ceea ce voiai tu.
Nu sunt ceea ce vrei? Stai linistit... nici tu nu esti tot ceea ce voiam de la viata!
Prefer sa fiu singura intr-o lume ca asta decat intr-o iubire aparenta...
Din ce in ce mai mult cred ca stiu ce inseamna presimtirea de anul viitor... Probabil niste acte semnate , caci numele imi ramane oricum acelasi...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...