Latra un cainele negru de la scara intr-un fel in care ma enerveaza si-mi da o tenta criminala. Incerc sa ma abtin , sa nu spun tot ce simt caci voi duce la o cearta. Dar nu pot...nu mai pot... Vreau sa evadez, sa plec , sa nu simt ceea ce simt acum si sa fiu cateva secunde pe aceeasi lungime de unda cu cineva. Nu vreau sa ma intorc in trecut , desi a fost cea mai frumoasa parte a vietii mele , sau cel putin asa pare acum dupa ce a trecut atata timp si lucrurile urate par sa fi pierit din peisaj, desi daca stau sa ma gandesc , aveam si-atunci momente cand voiam altceva...si am... altceva ce nu ma face sa ma simt eu...
Mi-e greu sa o spus, dar il urasc mai mult decat orice, si nu pentru ca e cel mai rau om din lume ci pentru ca ma sperie faptul ca ar trebui sa fie omul cu care trebuie sa imi petrec restul vietii. Pana acum nu ma consuma asa , nici un moment prost , stiam ca se va termina vreodata si va veni in viata mea persoana care ma va face sa zambesc fara sa stau pe ganduri sau sa ma prefac , insa acum e cu totul alta problema. Nu vreau sa fie alaturi de mine in fiecare dimineata , ma enerveaza felul in care inchide geamul ca-i noapte si intra tantarii si-i raneste pielea sensibila o muscatura , desi mie poate-mi placea sa simt aerul rece adiand pe la picioare, urasc felul in care ma lasa sa dorm doar cu textul "dormeai atat de bine" fara sa ii pese ca va trebui sa ma chinui ore-ntregi sa-adorm din nou , asta insemnand iar o noapte pierduta, si n-are rost sa insirui totul sau sa repet multe lucruri , oricum ar fi fara sens. Ma simt urata , ma simt batrana , ma simt de parca astept moartea-ntr-o zi cu bucurie , pentru ca asa nu vreau , nu pot trai. Stiu... as putea pleca... Oare? Unde? Cand familia mea nu are loc pentru mine , nu vreau sa ma intorc in mediul acela , iar casa mea e plina de lucurile celui cu care am fost si voi fi nevoita sa stau... Dar sper, totusi ca va fi o zi , acolo cu cineva cand nu imi va pasa de nimic , si-mi va zice doar "hai" si voi pleca fara sa stau pe ganduri.. departe , fara nopti in care stau degeaba sumar imbracata in pat , fara zile in care imi aduc aminte tarfa cu care s-a culcat , fara nopti pierdute... Un om cu care sa nu-mi pese de trecut , ci doar de un viitor frumos...
Bring me to life~!....
Mi-e greu sa o spus, dar il urasc mai mult decat orice, si nu pentru ca e cel mai rau om din lume ci pentru ca ma sperie faptul ca ar trebui sa fie omul cu care trebuie sa imi petrec restul vietii. Pana acum nu ma consuma asa , nici un moment prost , stiam ca se va termina vreodata si va veni in viata mea persoana care ma va face sa zambesc fara sa stau pe ganduri sau sa ma prefac , insa acum e cu totul alta problema. Nu vreau sa fie alaturi de mine in fiecare dimineata , ma enerveaza felul in care inchide geamul ca-i noapte si intra tantarii si-i raneste pielea sensibila o muscatura , desi mie poate-mi placea sa simt aerul rece adiand pe la picioare, urasc felul in care ma lasa sa dorm doar cu textul "dormeai atat de bine" fara sa ii pese ca va trebui sa ma chinui ore-ntregi sa-adorm din nou , asta insemnand iar o noapte pierduta, si n-are rost sa insirui totul sau sa repet multe lucruri , oricum ar fi fara sens. Ma simt urata , ma simt batrana , ma simt de parca astept moartea-ntr-o zi cu bucurie , pentru ca asa nu vreau , nu pot trai. Stiu... as putea pleca... Oare? Unde? Cand familia mea nu are loc pentru mine , nu vreau sa ma intorc in mediul acela , iar casa mea e plina de lucurile celui cu care am fost si voi fi nevoita sa stau... Dar sper, totusi ca va fi o zi , acolo cu cineva cand nu imi va pasa de nimic , si-mi va zice doar "hai" si voi pleca fara sa stau pe ganduri.. departe , fara nopti in care stau degeaba sumar imbracata in pat , fara zile in care imi aduc aminte tarfa cu care s-a culcat , fara nopti pierdute... Un om cu care sa nu-mi pese de trecut , ci doar de un viitor frumos...
Bring me to life~!....
Comentarii
Trimiteți un comentariu