Treceți la conținutul principal

Timpul sa spui "good bye"


Dupa cum spuneam candva in alte postari. E un timp pentru toate. Acum e timpul sa plec. Fara regrete ca alta data, fara sa ma uit in urma. Fara sa mai vreau sa fac ceva in afara faptului ca trebuie sa imi rezolv greselile in legatura cu mine si cu momentele in care am lasat ca altceva sa stea mai presus decat mine. Am gresit enorm facand asta. Si pentru asta lucrurile nu vor mai sta la fel. Sau mai bine zis "nu o sa mai fie la fel, pur si simplu".

Poate ca au fost oameni ce au sustinut ca nu sunt egoista. Voi fi. Promit! Nu voi mai recunoaste nici o slabiciune sentimentala si nu ma voi mai lasa calcata in picioare. Voi tine insa minte totul ca o poveste ce si-a mutat destinatia, si au murit cativa actori. Se mai intampla nu? Si fiecare rau te intareste. Si stiu sigur ca undeva in spatele lacrimilor ce le am acum in ochi se ascunde o fiinta ce nu are mila. Va veni si vremea in care voi spune fara nici un pic de regret "now it's your turn to cry". Credeam ca undeva in trecutul meu mai exista un om, nu doar egoism.

Voi tine minte ultimele cuvinte ca "crezi ca eu vreau sa se termine totul?". Raspund doar prin "why are we strangers when our love is strong?". Poate ca acum ma simt mica, neinsemnata si prea plina de teama pentru lumea ce ma asteapta, dar nu mai spun niciodata "i guess i need you baby", si asta o jur! Nu ma mai mint cu nimic inexistent si stiu ca undeva acolo cineva ma asteapta sa ma intorc. Si o voi face. Pentru ca sentimentele se pot imparti si pentru altcineva. Le-am tinut prea mult pentru cineva ce nu le merita.

"My wickness caused you pain?" Stiu cum e! Crede-ma. Ma dureau multe. Dar taceam doar pentru ca voiam sa iti mai zic odata "cat de fragil esti".

Imi pare rau doar ca tu traiesti din lucruri urate , pe cand eu imi las in amintiri doar lucrurile bune. "see?I dont know why i liked you soo much", dar stiu ca va fi un timp cand va fi totul doar ca un spectacol la care poti zice doar " how about a round of aplause ?"

Sper din tot sufletul pe care spui ca nu-l am sa nu ajungi sa fi ca un "dumb (...) standing outside my door", pentru ca voi fi plina de ura si orgoliu si vei auzi doar "go on and take a bow, cuz it's over now". Imi pare rau ca totul a ajuns sa fie inversul verii din 2008... Vei ajunge sa simti ca ura nu mai e suficienta si ca nici gara nu mai e aceeasi atunci cand linia 4 nu e ocupata. Niciodata nu ne-am sincronizat, stiu! Dar eu lasasem totul acum, pentru ca stiam ca "it's kill you inside to know that i am happy with some other guy".

"I dont wanna do this anymore"... Si indiferent cat de mult as avea asta in sange , " I dont wanna be a murderer", asa ca te las in lumea ta.
Cat despre mine?Hmmm... "NU!Nu ma intorc iarasi din drum... Nu vreau sa zici ca-ti cer prea mult... vreau sa-mi dai doar un sarut de ramas bun".

In rest?

Regrete?Eu nu am regrete!...

Etichete:

Comentarii

  1. umbra10 octombrie 2010 la 01:10

    Aaaa da, sentimente cica nu? Sa te cred sa nu te cred!? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. J.D.10 octombrie 2010 la 13:34

    Sincer? Nu-mi pasa de cine crede si ce anume crede sau nu. E viata mea, si sentimentele mele, asa ca ramai in umbra ta si scuteste-ma!

    RăspundețiȘtergere
  3. Unknown12 octombrie 2010 la 12:54

    nu pot sa cred ca otilia si-a inchis blog-ul. nu pot sa-mi dau seama de ce a facut asta :(

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Prea departe

Am primit un mesaj din trecut... De un deceniu trecut. Unde greșeala cu trecutul purtau o conversație... Am înțeles azi ca disperarea indianului e pe departe de a se termina și e o chestiune de timp pana ma va amenință din nou spunându-i prezentului de complicație. Însă nu am de gând sa cedez de aceasta data, fie ce o fi. Nu vreau sa fiu tratata la fel ca și de parizianul trecutului meu. Orice aemintare ar exista, nu ma va îndupleca de aceasta data cât sa mai fac greșeli.. Îmi pare rău de tot ceea ce a fost și ca m-am lăsat dusa de val. Mi-aș dori doar ca prezentul sa ma dorească, măcar uneori cu ardoare, sa ma sărute pe gat și sa ma strângă în brate cu dorința carnala.. Vreau sa fiu dorita, dar nu obsedat. De as avea doar o dorința în lumea pe care o trăiesc ar fi ca printr-o minune, prezentul sa ma vrea la fel de mult ca alții care nu ma vor avea vreodată. Ar fi viata mea perfecta, însă acum, în căutarea perfecțiunii fac greșeli care ma vor putea costa liniștea... E așadar sexul mai ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Arhitectura unui exil interior

Mă numesc Jolanda...  și trăiesc la granița dintre o precizie chirurgicală și o tăcere asurzitoare. ​De profesie sunt inginer de facilități critice – un titlu care sună ironic într-o lume în care singura facilitate cu adevărat critică, gândirea, se află în pragul colapsului. În fiecare zi, gestionez infrastructuri complexe și sisteme care nu au voie să dea greș, în timp ce totul în jurul meu pare să se prăbușească sub greutatea unei mediocrități triumfătoare. ​M-am săturat. M-am săturat de o lume care a devenit mai limitată și mai previzibilă decât ecranul unui telefon. Trăim într-o eră î n care tehnologia evoluează exponențial, în timp ce spiritul uman involuează spre grotesc. Este o epocă a deformităților, unde masele se amuză de urâțenia intelectuală și fizică, ridicând prostia la rang de spectacol, în timp ce profunzimea este privită cu suspiciune sau, mai rău, cu indiferență. ​În acest peisaj arid, a fi inteligent a devenit un blestem, o formă de nebunie solitară. Comunicar...
Un comentariu
Citiți mai multe

Nu e sfarsitull!

Am vina mea si stiu.. Aceea de-a fi femeie Am obosit sa iert oameni pe voiam sa-i calc in picioare cu cruzime M-am plictisit sa lupt fara sens Si cu toate astea sa fiu perfecta-n ochii lor insa tot fara continut in ochii lui. Am termninat cu amintiri si regrete , cu-ncercari fara cusur Nu vreau sa fug de tot ce m-a ranit vreodata Raneste-mi tot ce mai exista , ca e prea putin ramas Stiam ca va veni o vreme care-mi va umple paharul tau ciobit Si-mi voi taia venele sa-mi curgi din ele pana la sfarsit Azi a fost prima zi in care-am mers in maini Si-am calcat cerul in picioare... Inspir nisip acum... Integritate si suspans Caci aerul ce-l aveam in piept avea tendinta stranie sa-si schimbe culoarea La fel ca tine cum te-ai schimbat in otrava si-n mostrii Nu esti tu de vina, drumul meu a fost mereu neclar Ori eu aveam nevoie de lentile , caci n-am vazut viata alaturi de-a ta Si-am incercat totusi sa-nvat sa devin un mostru cu silueta feminina Care sa te-atraga si-atunci...
6 comentarii
Citiți mai multe