Sictir!

Am o stare de plictiseala enorma care imi inunda tot corpul si mintea. M-am saturat sa fiu fidela cuiva si niciodata sa nu fie de-ajuns, ori sa imi traiesc viata dupa programul celui pe care l-am lasat sa imi invadeze viata. Ma enerveaza faptul ca de fiecare data cand am ceva de spus altii vor crtitica inainte sa incerce sa inteleaga de ce anume sustin ceea ce am spus. Am vazut sute de filme, si le pot numara pe degetele de la o mana pe care le mai retin , am ascultat sute de melodii in zeci de ore , doar ca timpul sa imi treaca. Mi-e dor doar de zilele in care nu aveam timp de mine , in care trebuia sa fiu in mai multe locuri de-odata si cand nu stiam orice emisiune tv cu fiecare replica a ei si program de difuzare.

Vor fi cativa frustrati cand vor citi postarea, pentru ca vor stii la ce anume ma refer concret cand spun aceste lucruri , insa nu imi pasa de suferinta aparenta pe care o vor afisa ori supararea indusa. Ma plictiseste viata pe care o am alaturi de cei din jur pe care mi i-am pastrat, indepartandu-i pe ceilalti... Ma plictisesc!